Irène Curie, chimistă franceză (1897 - 1956)

Irène Curie, chimistă franceză, Larureată a premiului Nobel în Chimie	Irène Curie în laboratorul de chimie

În 1938 studiul său asupra acţiunii neutronilor asupra elementelor grele, a constituit un pas important în descoperirea fuziunii uraniului. Lector din 1932, ea devine Profesor al Facultăţii de Ştiinţe din Paris în 1937, şi după aceasta Director a Institutului de Radiu în 1946. Fiind un funcţionar al guvernului la Direcţia pentru Energie Atomică timp de şase ani, Irène a luat parte prin lucrarea sa la construcţia primului reactor neclear francez (1948). A fost implicată la inaugurarea unui mare centru al fizicii nucleare la Orsay pentru care a lucrat în afara programului. Acest centru a fost echipat cu  un sincro-ciclotron de 160 MW, şi construcţia căruia a continuat după decesul său de către F. Joliot. A fost interesată de viaţa socială şi intelectuală a femeilor; a fost membru al Comitetului Naţional de Femei Franceze (Comité National de l'Union des Femmes Françaises) şi a Consiliului Mondial pentru Pace. În 1936 Irène Joliot-Curie a fost membră a câteva academii străine şi a numeroase societăţi ştiinţifice, a fost Doctor Honoris Cauza a câtorva universităţi, şi a Şef a Legiunii de Onoare. A decedat la Paris în 1956.

Jean Frédéric şi Irene Joliot-Curie au avut o fiică, Helene, şi un fecior, Pierre.

Bibliografie (surse)

1. From Nobel Lectures, Chemistry 1922-1941, Elsevier Publishing Company, Amsterdam, 1966

  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !