Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Găgăuzia (Gagauz-Yeri) (1994 - prezent)

 

Autor: Florin Dogaru

 

 

 Drapelul Găgăuziei
Drapelul Găgăuziei

 

Găgăuzia sau Gagauz-Yeri; ( în limba turcă Gagavuzya; yeri înseamnă pământ sau ţară ) ( în limba română Găgăuzia ) ; ( în limba rusă Гагаузия ), în mod oficial cunoscută sub numele de Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia ( Găgăuză: Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauz Yeri, Rusă: Автономное территориальное образование Гагаузия / Avtonomnoye territorial'noye obrazobaniye Gagauzia ), este o regiune autonomă din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al limbii turce şi apropiat cultural de turci, însă de confesiune creştină ortodoxă.

Denumirea sa provine de la cuvantul "Găgăuz", care este o derivatie a numelui Gok-oguz folosit pentru a descrie descendentii triburilor turce Oguz.

Tătarii crimeeni şi uigurii foloseau cuvântul "gok" cu sensul de "cer" sau "cer albastru", astfel încât "Gok-Oguz" literalmente înseamnă "cer albastru-Oguz".

 

 Harta Găgăuziei (1994)
Harta Găgăuziei (1994)

 

Istorie

Origini

Găgăuzii sunt urmaşii turcilor selgiucizi stabiliţi în Dobrogea, împreună cu pecenegii, tribul Uz (Oguz) şi cumanii (Kipchak), poporul care au urmat în Anatolia pe sultanul Izzeddin Keykavus II (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oghuz a migrat către Balcani în timpul conflictele inter-tribale cu alţi turci. Acest clan turcesc Oghuz s-a convertit de la Islam la Creştinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) şi au fost numiţi turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria şi s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari.

 

Imperiul rus

În 1812, Basarabia, care era jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus şi triburile Nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligaţi să părăsească zona.

Între 1812 şi 1846, ruşii au recolonizat cu găgăuzi aduşi din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în aşezările părăsite de triburile Nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cişmichioi şi alte sate locuite de cei din tribul Nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc in 1812, dar aceştia s-au mutat în zona compactă care populează astăzi partea de sud a Basarabiei.

Cu excepţia a cinci zile, când a fost de facto, independentă în iarna anului 1906, atunci când o răscoală ţărănească a declarat republică autonomă din Comrat, găgăuzii au fost conduşi de Imperiul Rus (1812-1917), România (1918 - 1940 şi 1941 - 1944), de Uniunea Sovietică (1940 -1941 şi 1944 - 1991) şi Republica Moldova (1917 - 1918 şi 1991 până în prezent).

 

Uniunea Sovietică

Naţionalismul găgăuz a început ca o mişcare intelectuală, în timpul anilor 1980. Mişcarea devine mai puternică la sfârşitul deceniului, când Uniunea Sovietică a început să îmbrăţişeze idealurile democratice.

În 1988 activişti din intelectualitatea locală, uniţi cu alte minorităţi etnice, crează o mişcare cunoscută sub numele de "Poporul Găgăuziei". Un an mai târziu a avut loc prima adunarea acestei mişcări în care a fost adoptată o rezoluţie care cerea crearea unui teritoriu autonom în sudul Moldovei, cu capitala la Comrat .

Mişcarea naţională găgăuză s-a intensificat atunci când română a fost acceptată ca limbă oficială a Republicii Moldova în august 1989, înlocuind rusa, limba oficială a URSS-ului. O parte din populaţie multietnică din sudul Moldovei considera, cu îngrijorare, această decizie ca fiind o precipitare şi îşi manifesta lipsa de încredere în guvernul central de la Chişinău.

Găgăuzii au fost, de asemenea, îngrijoraţi în legătură cu implicaţiile pentru ei în cazul când Moldova s-ar reuni cu România, aşa cum părea foarte probabilă în acel moment.

În august 1990 Comrat s-a declarat ea însăşi o republică autonomă, dar guvernul Republicii Moldova a anulat declaraţia ca fiind neconstituţională. În acel moment, Stepan Topal se impune ca lider al mişcării naţionale de găgăuzi.

 

Republica Moldova

În decembrie 1990 mişcarea separatistă Gagauz Halkı („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităţilor centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti ale RSS Moldoveneşti aşa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chişinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal.
Geografie

Suprafaţa regiunii autonome este de 1.830 km². Regiunea este divizată în trei districte administrative (dolai): Comrat, Ciadîr-Lunga şi Vulcăneşti.
Demografie

Conform recensămîntului din anul 2004, populaţia era de 155.587 locuitori (găgăuzi 82,6%, români/moldoveni 4,6%, ucraineni 3,0%, ruşi 3,7%, bulgari 5,1%, alte naţionalităţi 1%). Centrul administrativ al regiunii este oraşul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc şi rusa.

 

Economie

Economia Găgăuziei se bazează pe agricultură, viticultură şi creşterea vitelor.

Principala ramură economică este agricultura, în special viticultura. Produsele principale de export sunt vinul, uleiul de floarea-soarelui, băuturile nealcoolice, lâna, pielea şi textilele. Există douăsprezece întreprinderi vinicole care prelucrareză peste 400.000 de tone anual. Există şi două fabrici de ulei, două fabrici de covoare, o fabrica de carne, precum şi o fabrică de băuturi alcoolice.

 

Politică

Autonomia Găgăuziei este garantată de Constituţia Republicii Moldova şi reglementată de către Actul găgăuzilor de autonomie din 1994. În cazul în care Republica Moldova va decide să se unească cu România, Găgăuzia ar avea dreptul la auto-determinare.

 

Diviziuni administrative

UTA Găgăuzia are 32 localităţi dintre care: 1 municipiu (Comrat), 2 oraşe, 23 comune şi 6 sate.

 

 

Bibliografie (surse)

1. Shabashov A.V., 2002, Odessa, Astroprint, "Gagauzes: terms of kinship system and origin of the people", (Шабашов А.В., "Гагаузы: система терминов родства и происхождение народа"

2. Steven D. Roper, 1998, "Autonomie teritoriala în Găgăuzia", articol din jurnalul ''Nationalities Papers'';

 

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei
Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md