Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Descoperirile din medicină

Începuturile medicinei moderne

          În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood, in care arata ca inima functioneaza ca o pompa care asigura circulatia neintrerupta a sangelui.

          Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descopera capilarele sanguine, in timp ce in Anglia medicul Thomas Willis (1622 - 1675) vasele de la baza creierului.

          Thomas Sydenham (1624 - 1689), medic englez, face descrieri clinice amanuntite ale malariei, recunoaste deosebirea dintre scarlatina si pojar si face observatii epidemiologice.

          În anul 1632 a fost introdusa Chinina in tratamentul malariei, prima substanta cu adevarat eficace in tratarea bolilor.

          În Italia, catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, apar studiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 - 1771) iar Lazzaro Spallanzani (1729 - 1799) infirma teoria generatiei spontane.

          În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 - 1823]] introduce metoda vaccinarii anti-variolice.


 
Medicina în secolul al XIX-lea

           Numeroase descoperiri au condus la progrese importante in diagnosticul si tratamentul bolilor precum si in dezvoltarea interventiilor chirurgicale.

           În jurul anului 1819, in Franta, Rene Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, pana astazi cel mai utilizat instrument in examinarea medicala.

          Lucrarile lui Marie Bichat (1771 - 1804), in Franta, asupra tesuturilor pun bazele histologiei, in timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 - 1902), in Berlin (Germania)studiaza substraturile anatomo-patologice ale bolilor si emite cunoscuta teorie a patologiei celulare.

          Descoperirile fundamentale in lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 - 1895) si ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emil von Behring (1854 - 1917) si Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele Imunologiei. Pornind de la aceste descoperiri, obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 - 1865) introduce Asepsia iar Joseph Lister (1827 - 1912), in Anglia foloseste pentru prima data fenolul ca substanta antiseptica.
Pe taramul fiziologiei sunt de remarcat lucrarile francezului Claude Bernard (1813 - 1878) asupra functionarii glandei tiroide, ficatului si asupra sistemului nervos vegetativ si ale lui Ivan Petrovici Pavlov (1849 - 1936), in Rusia, cu privire la reflexele conditionate.

          Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 - 1934) a contribuit la cunoasterea structurii sistemului nervos.

          Wilhelm Rontgen, in Germania, (1845 - 1923) descopera in 1895 razele X si le aplica in investigarea organelor interne.

          Introducerea narcozei cu eter in America in de catre americanul William Thomas Morton in 1846, a anesteziei locale cu cocaina in 1884 de austriacul Christian Koller si rachianesteziei in 1898 de catre August Bier in Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasa a chirurgiei.


 
Medicina în secolul al XX-lea şi în prezent

          Caracteristica este combaterea efectiva a bolilor infectioase prin vaccinari in masa, introducerea antibioticelor, prin masuri sanitare si imbunatatirea conditiilor de viata.

          Tratamentul medicamentos specific cu substante chimice al bolilor infectioase a inceput in Germania cu lucrarile lui Paul Erlich (1854 - 1915). In 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964) descopera sulfamidele iar in 1928 in Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constata actiunea bacteriostatica a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage Penicillina in forma pura, initiindu-se astfel era antibioticelor.

          Progrese importante au fost facute in domeniul geneticii, descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor, structura cromozomilor si rolul genelor precum si structura chimica a acidului dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informatiei genetice.

          Dupa ce se cunosteau deja anticorpii serici ca factori esentiali in mecanismele de aparare ale organismului, in a doua jumatate a secolului al XX-lea se pune in evidenta rolul diverselor limfocite in imunitatea celulara si producerea de anticorpi.

          La inceputul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce in medicina termenul de alergie. Studiul stiintific al bolilor alergice, inceput de Pirquet, va continua in decursul secolului XX, odata cu cresterea prevalentei bolilor alergice in populatie, ducand la dezvoltarea unui nou domeniu al medicinii, numit astazi Alergologie si imunologie clinica.

          Ca metode de investigatie sunt de mentionat introducerea Tomografiei computerizate, a Tomografiei de Rezonanta Magnetica Nucleara si a examenelor cu Ultrasunete.

          În domeniul chirurgiei, transplantele de organe (in 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectueaza primul transplant de inima) dau sperante de supravietuire multor bolnavi altfel incurabili.

          Dupa ce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuase studii fundamentale asupra functionarii sistemului nervos, canadianul Wilder Penfield (1891 - 1976) cerceteaza functiile scoartei cerebrale prin stimulari directe ale suprafetei creierului in timpul unor interventii chirurgicale. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datoreaza in special americanilor Harvey Cushing (1869 - 1939) si Walter Dandy (1886 - 1946).

          Cardiologia a facut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia, cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker, operatiile by-pass in obstructiile coronariene, operatii in afectiuni valvulare, medicamentele beta-blocante, dar si prin cunoasterea si adoptarea masurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arteriala, nivelul ridicat de colesterol). Cancerul ramane mai departe o problema dificila, dar citostaticele s-au dovedit eficiente in unele forme, ca leucemia si altele.

 

          British Medical Journal, una dintre cele mai cunoscute publicati de medicina din intreaga lume, a realizat la inceputul acestui an un sondaj de opinie privind cele mai mari descoperiri medicale din intreaga lume, de dupa anul lansarii jurnalului, 1840.
 
          Dintr-o lista initiala de peste 100 de nominalizari facuta de cititorii jurnalului, in mare parte medici si cercetatori, un grup de experti a nominalizat 15 descoperiri majore din lumea medicala. Persoane din intreaga lume pot vota una una dintre aceste descoperiri, in perioada 5-14 ianuarie 2007.
 
          Aceste descoperiri au salvat milioane de vieti si au curmat suferinte incomensurabile.
 
          Fiecare dintre cele 15 descoperiri este sustinuta de cate un expert al lumii medicale care sa expuna meritele respectivei descoperiri, de la cel care a descoperit pilula contraceptiva moderna la autorul unei carti despre intreaga istorie a penicilinei.
 
          Mai jos cunt cele 15 nominalizari si cateva cuvinte despre fiecare.
    Anestezia. Un stomatolog din Boston a utilizat pentru prima data eterul in 1846 pentru a curma suferinta pacientului sau. De atunci, anestezia a devenit obisnuita in toate operatiile.
    Antibioticele. Alexander Fleming, un bacteriolog englez, a descoperit penicilina in 1928 intamplator in laboratorul sau. In 1945 Fleming a primit Premiul Nobel pentru aceasta descoperire.
    Clorpromazina. Descoperita in 1952, aceasta substanta a fost primul medicament antipsihotic. A fost folosit pentru tratarea bolilor psihice ca halucinatiile, ostilitatea sau deziluziile. Dezvoltarea acestui medicament a adus o noua intelegere a bolilor psihice.
    Computerele. De la inregistrarile medicale si pana la asigurari, computerele au fost folosite in medicina de la inceputul anilor 1960. Medicii pot accesa informatii despre medicamente noi, despre noi studii, pot tine evidenta pacientilor.
    Structura ADN-ului. Oamenii de stiinta James Watson si Francis Crick au prezentat spirala AND-ului, molecula care pastreaza informatia genetica, in 1953, iar in 1962 au castigat pentru aceasta descoperire Premiul Nobel.
    Medicina bazata pe dovezi. Asa cum sugereaza si numele, medicina bazata pe dovezi implica utilizarea datelor deja existente pentru a lua decizii in ceea ce priveste noile cazuri medicale. Termenul si conceptul au fost introduse in anii '90.
    Teoria germenilor. Spre sfarsitul anilor 1800, Louis Pasteur a fost primul care sugerat ca bolile pot fi provocate de microorganisme.
    Imunologia. Istoria imunologiei a inceput in 1798, cand Edward Jenner a descoperit ca oamenii pot capata imunitate impotriva varsatului de vant. Au urmat numeroase alte descoperiri care au ajutat si la intelegerea alergiilor si anticorpilor.
Imaginile medicale. Razele X au fost descoperite tot accidental, in 1895. De atunci, domeniul s-a extins, ajungandu-se la tomografia computerizata, emisia positronica, rezonanta magnetica, ultrasunetele.
    Pilula contraceptiva. De cand a ajuns in farmaciile din Statele Unite, pilula contraceptiva a fost privita ca o minune. Corect administrata, aceasta are efectele scontate in proportie de 99%.
    Terapia de rehidratare orala. Asa cum spune si numele, aceasta terapie inseamna administrarea fluidelor pe cale orala pentru a compensa pierderile de apa din organism. Aceasta a fost raportata pentru prima data in 1964. Acum ocupa un loc de baza in tratarea pacientilor cu holera, diaree acuta sau alte boli din aceasta categorie.
    Riscurile fumatului. Primul raport despre legatura dintre fumat si cancerul la plamani a fost publicat chiar in British Medical Journal in 1950. De atunci, se estimeaza ca tutunul omoara 440.000 de americani in fiecare an.
    Salubritatea. Importanta apei curate pentru baut a fost sustinuta inca din anii 1800, cand s-a facut legatura intre diverse boli si apa impura. Totusi, si azi, milioane de oameni nu au acces la apa potabila.
    Proba de cultura. Tinerea unei culturi de tesuturi in laborator si cresterea acesteia a fost descoperita in 1907, dar a durat pana in anii 1950 ca sa devina un instrument important pentru investigatoa clinica.
    Vaccinurile. Vaccinurile ajuta la prevenirea unei largi varietati de boli, de la poliomielita pana la pojar. Primul vaccin a fost cel descoperit de Edward Jenner contra variolei in 1796.
 
 
 
Descoperirile anului 2007 în medicină

          De la metode non-invazive la biopsia de san, pana la noi arme de lupta impotriva infectiilor letale, acestea sunt cele mai promitatoare noutati din domeniul medical, din 2007. Dr. Violeta Diaconita - Medical Medicover trece in revista descoperirile si inovatiile de top care au deja sau vor avea in scurt timp un impact remarcabil asupra sanatatii pacientilor.

O descoperire care poate sa distruga „superbacteriile”

          Cercetatorii de la Chapel Hil, Universitatea Carolina de Nord (SUA) au descoperit o noua arma de lupta impotriva unei amenintari din ce in ce mai mari: bacteri-ile rezistente la medicamente. Aceasta arma se afla deja la indemana medicilor. Este vorba despre medicamentele din clasa bifosfonati, cunoscute pentru efectele lor benefice in tratamentul osteoporozei.

          Se pare ca medicamentele din aceasta clasa - care initial sunt destinate refacerii si intaririi structurii osoase la persoanele care sufera de osteoporoza - au capacitatea de a ucide bacteriile rezistente la antibiotice. Desi aceasta indicatie inca nu este aprobata oficial, in SUA unii medici deja utilizeaza bifosfonatii pentru infectiile rezistente la tratamentele clasice. La noi aceasta indicatie nu este inca aprobata, dar reprezinta pentru viitor o posibila cale de urmat in cazuri deosebite, grave, potential periculoase pentru viata pacientului.

 
Se reda mobilitatea gatului prin operatie chirurgicala

          Persoanele cu o afectiune grava care se numeste boala degenerativa a discului vertebral cervical, adica o afectare a cartilajului dintre vertebrele de la nivelul gatului, isi pot misca normal gatul daca li se implanteaza un nou disc artificial flexibil.

          Actualmente, pentru aceste persoane, chirurgul intervine prin scoaterea cartilajului (discului) afectat si blocarea celor doua vertebre. Astfel, miscarile gatului sunt drastic reduse. Prin implantul noului disc, aprobat in SUA in anul trecut, miscarile permise sunt mai variate, durerea resimtita este mai mica si, important, reintoarcerea in activitate, la munca, este redusa cu peste doua saptamani.

         
Bacteriile necesare

          Probioticele - asa-numitele “bacterii bune” care exista in organismul nostru - sunt cunoscute deja pentru efectele lor benefice in prevenirea si chiar in tratamentul unor boli ale aparatului digestiv cum sunt diareea sau constipatia si asa-numitele “colite de fermentatie”, sau ale aparatului genital feminin cum este vaginoza bacteriana. Vaginoza bacteriana este cea mai frecventa infectie vaginala la femeile aflate la varste active sexual si este caracterizata prin afectarea florei bacteriene vaginale normale.

          
Ucigasul tacut vorbeste

          Cancerul ovarian, cunoscut si sub numele de “ucigasul tacut”, care ucide anual 15.000 de femei, poate sa nu fie chiar atat de “tacut” pana la urma. Cercetari recente arata ca, din stadii precoce, aceasta boala se poate face simtita prin simptome foarte discrete cu aproximativ un an inaintea diagnosticului tipic. Actualmente, Societatea Americana de Cancer (American Cancer Society - ACS) spune ca atunci cand acest cancer este detectat cat este limitat numai la ovar si nu a afectat inca alte organe, pacienta are 90% sanse sa fie vindecata. Sansele insa scad cu 20% daca este descoperit in stadii avansate, asa cum se intampla cel mai adesea.

          Simptomele de alarma sunt din pacate comune multor afectiuni fara nici o legatura cu cancerul ovarian. Dar daca aceste simptome apar aproape zilnic si dureaza de mai multe saptamani, ACS recomanda consult ginecologic.

          Iata care sunt simptomele repetate pe care o femeie nu ar trebui sa le ignore: durere abdominala sau pelvina, balonari, senzatie de satietate prea rapida sau dificultate in alimentatie, urinari frecvente sau senzatia de urgenta de a urina.

         
Supravietuire la... rece

          “Daca nu esti resuscitat in primele cinci minute dupa un atac de cord, esti ca si mort” spun americanii. Dar cercetatorii stiu acum ca timpul de supravietuire poate fi crescut de trei ori daca trupul este “racit” cu cateva grade la scurt timp dupa ce inima se opreste. In unele spitale din SUA medicii deja folosesc invelirea trupului pacientului in paturi “racitoare” cu gheata. Aceasta practica scade mult afectarea creierului si resusciteaza persoane “moarte temporar”, la care inima a fost oprita pana la 15 minute - spun cercetatorii de la Centrul pentru Studiul Resuscitarii de la Universitatea din Pennsylvania.

          În 2007 intr-un studiu facut pe animale, racirea a determinat o crestere a ratei de supravietuire dupa oprirea cordului de la 10 la 60%. Cercetatorii incearca acum sa puna la punct un produs injectabil “refrigerant” care sa scada temperatura corpului in cateva secunde si pe care personalul medical de urgenta sa-l poata injecta pe loc, crescand astfel sansele de supravietuire a creierului in conditiile opririi batailor inimii.

         
Pacientele scutite de teama de biopsia de san

          O noua metoda de investigatie de tip ecografie - numita elastografie - poate sa determine cu mare precizie, de aproape 100%, daca tumorile de san sunt canceroase sau sunt inofensive, adica benigne, fara sa mai fie nevoie de scoaterea si analizarea unei parti de tesut - metoda cunoscuta sub numele de punctie-biopsie.

          Cercetatorii spun ca elastografia - o ecografie care analizeaza tumorile de san dupa diferenta de elasticitate a lor in fata ultrasunetelor - poate sa reduca foarte mult biopsiile de san (80% se dovedesc a fi benigne si deci stresul pacientei in fata unei asemenea proceduri poate fi scutit). Mai mult, timpul de asteptare pana la rezultatul tesutului recoltat prin biopsie, timp in care teama de un eventual cancer este mare, este practic anulat.

         
Depistezi diabetul inainte de a te imbolnavi

          Trei teste de sange, toate fiind semne de alarma pentru inflamatie, dar care sunt legate si de rezistenta la insulina, pot prezice daca femeile vor face la un moment dat diabet zaharat. Acest lucru se poate intampla cu multi ani inainte ca testele obisnuite de screening sa indice o problema. Studiile realizate arata ca noile testari propuse de cercetatorii de la UCLA avertizeaza asupra unui posibil diabet in viitor la persoane care au deocamdata nivele normale ale glicemiei. Bineinteles ca persoanele avertizate prin aceste testari isi pot lua din timp masuri de prevenire cum ar fi: schimbarea stilului de viata, a alimentatiei si o urmarire regulata a glucozei in sange.

         
O descoperire care face mamografia mai precisa si mai confortabila

          Tot in SUA, la Universitatea Duke, s-a pus la punct o metoda tridimensionala de tomografie computerizata (CT) cu nivel scazut de radiatii, care este de doua ori mai precisa si mult mai putin dureroasa decat scanarea tomografica clasica. Pacienta este intinsa pe un pat cu fata in jos, cu un locas special pentru sani, iar scanarea se face circular, de dedesubt. Cei care au dezvoltat aceasta metoda spun insa ca abia peste cativa ani se va utiliza si comercializa acest tip de aparat pe scara larga.

         
Victimele unui atac cerebral vor merge din nou
 
          Accidentele vasculare cerebrale, dar si alte suferinte care afecteaza nervii sau musculatura, determina deseori un mers schiopatat specific, manifestat prin imposibilitatea de a indoi laba piciorului pe glezna. Din aceasta cauza persoanele afectate nu pot pasi fara sa se impiedice. Un sistem nou, denumit de cei care l-au pus la punct NESS L300, utilizeaza un senzor pus in pantof, care avertizeaza un mic aparat fara fir, aflat sub genunchi, daca partea posterioara a talpii piciorului se afla sau nu pe pamant. Avand aceasta informatie, aparatul transmite impulsuri electrice la nervul piciorului care determina ridicarea labei de pe sol. In acest mod pacientii pot sa mearga mai natural.



Retrospectiva Nobel: Marile descoperiri ştiintifice ale secolelor XX -XXI

          Stapanirea universului si a legilor lui, precum si cunoasterea omului si a felului in care functioneaza organismul uman sunt mizele majore pornind de la care se nasc noi teorii, se infirma paradigme pana atunci infailibile si se aloca fonduri importante laboratoarelor de cercetare.
Secolul XX este unul al marilor descoperiri stiintifice, fie ca vorbim de fizica, chimie sau stiinte medicale. Este epoca in care fizica atomica este fundamentata ca stiinta, apar idei revolutionare asupra relativitatii, se descopera noi galaxii si noi medicamente, se construieste microprocesorul, iar genetica ia amploare.

         
Teorii de Nobel: relativitatea, explozia atomica si tranzistorul.

          În 1895, Rontgen descopera razele X, in jurul carora se vor articula preocuparile stiintifice ale primului sfert al secolului XX. Numeroase teorii asupra lumii au aparut de-a lungul istoriei, dar nici una dintre ele nu a fost la fel de seducatoare ca cea a inceputului de secol XX, a fizicianului german Albert Einstein.

          În 1917 acesta formuleaza teoria relativitatii generale, primind distinctia Nobel patru ani mai tarziu. In 1913, Niels Henrik David Bohr vorbeste despre primul atom cuantic, primind Nobelul in 1922.A doua jumatate a secolului XX este dedicata fizicii nucleare. Fisiunea nucleara este descoperita de O. Hahn (premiul Nobel pentru chimie, 1944) si F. Strassmann in 1938, dar va lua amploare abia in cel de-al doilea razboi mondial, odata cu proiectul Manhattan (1945) si exploziile nucleare de la Hiroshima si Nagasaki. Dupa prima explozie nucleara, fizicienii au inceput sa caute metode de domesticire a acestei surse de energie.William Bradford Shockley, John Bardeen Walter si Houser Brattain se intalnesc in laboratoarele Bel Telephone. Ajutati de modelele fizicii cuantice, cei trei reusesc sa creeze in 1947 un nou dispozitiv, pe care ei il numesc persistor (ca amintire a eforturilor persistente pe care le-au facut), pentru care primesc Nobelul in 1956. Fusese descoperit tranzistorul. In urma acestor descoperiri, Bardeen continua studiul asupre supraconductorilor si ia un al doilea Nobel, in 1972. Descoperirea tranzistorului a revolutionat lumea moderna, inlocuind triodele utilizate pana atunci.

          
Epoca si bolile ei: Nobel pentru tratament.

          Primul laureat al Nobelului in stiintele medicale a fost cel care a reusit sa inteleaga cum poate un organism sa creeze propriul antidot pentru boli severe si incurabile la acel moment: difteria si tetanosul. Cercetarile lui Emil Adolf von Behring au pus bazele imunologiei bolilor bacteriale, continuand munca lui Pasteur, Koch si Ehrilich. In 1890, Behring si S. Kitasato si-au publicat descoperirea ca injectarea unor doze graduale de culturi sterilizate de bacili de difterie si tetanos determina animalele sa produca, in sangele lor, substante care neutralizeaza toxinele pe care bacilii le produc (antitoxine).Un an mai tarziu, Nobelul este decernat pentru efortul de a combate o alta boala a inceputului de secol, malaria. Preocuparea majora a lui Ronald Ross, medic si poet, era cea a prevenirii malariei in diverse zone ale lumii: Africa de Vest, zona Canalului Suez, Grecia, Cipru si cele afectate de primul razboi mondial.In 1904, Nobelul ajunge la un adevarat deschizator de drumuri in psihologia medicala, rusul Ivan Petrovich Pavlov. Dupa ce a cochetat cu teologia, Pavlov conduce, din 1890, Departamentul de Psihologie al Institutului de Medicina Experimentala. Canadienilor Frederick Grant Banting si John James Richard Macleod li se recunoaste de catre Comitetul Nobel, in 1923, meritul de afi izolat insulina, descoperind tratamentul diabetului zaharat.Jumatatea secolului XX este marcata de o mare descoperire a medicinei: antibioticele. Comitetul Nobel nu a putut ignora un cercetator ca Selman Abraham Waksman (premiul Nobel, 1952), inventatorul mai multor antibiotice, actinomicina (1940), neomicina (1946), streptomicina (1943), neomicina (1948), dintre care ultimele doua fiind folosite in tratarea numeroaselor infectii.

          Preocuparile savantilor din medicina s-au orientat treptat catre noi ramuri, imunologia si genetica, in incercarea de a gasi leac bolilor cauzate de deficientele sistemului imunitar (cancer, HIV). In 1972, Gerald M. Edelman si Rodney R. Porter primesc Nobelul in medicina, pentru meritul de a fi teoretizat structura anticorpilor, iar in 1974, un grup de trei medici, printe care si unul de origine romana, primesc distinctia Nobel: Albert Claude, Christian de Duve (Belgia) si George E. Palade (roman prin nastere, cercetator in SUA), dupa ani de cercetari asupra organizarii celulelor.

          Toate aceste studii de laborator au dus ca Joseph E. Murray si E. Donnall Thomas (Nobel 1990) sa descopere un tratament inovator: transplantul de celule.

          În 2006, premiul Nobel pentru medicina si psihologie a fost atribuit americanilor Andrew Z. Fire si Craig C. Mello pentru descoperirea "unui mecanism fundamental pentru controlul fluxului de informatii genetice". Cei doi cercetatori au descoperit un mecanism numit "interferenta ARN", care poate bloca anumite gene, lucru care poate ajuta la descoperirea unor noi terapii.Premiile Nobel se acorda din 1901, pentru fizica, chimie, psihologie sau medicina, literatura si pace. Astazi, Academia Suedeza va anunta laureatul Nobel pentru medicina.



Premii Nobel pentru medicina 1901-2008

    1901 - Emil Adolf von Behring - tratamentul cu ser specific al difteriei si pentru contributia sa la elaborarea “teoriei hormonale a imunitatii
    1902 - Ronald Ross - lucrarile in care evidentiaza rolul tantarilor ca sursa transmitatoare a malariei
    1903 - Niels Ryberg Finsen - Tratamentul cu raze luminoase concentrate si racite, mai ales in lupus
    1904 - Ivan Pavlov - Lucrarile din domeniul fiziologiei digestiei
    1905 - Robert Koch - Descoperirea agentului patogen al tuberculozei
    1906 - Camillo Golgi, Santiago Ramon y Cajal - Cercetari asupra structurii sistemului nervos
    1907 - Charles Louis Alphonse Laveran - Descoperirea rolului jucat de protozoare la producerea imbolnavirilor
    1908 - Ilia Ilici Mecinikov - Descoperirea fagocitozei si elaborarea „teoriei fagocitare a imunitatii“
            - Paul Ehrlich - Lucrarile in domeniul imunologiei si chimioterapiei sifilisului
    1909 - Emil Theodor Kocher - Lucrarile din domeniul fiziologiei, patologiei si chirurgiei glandei tiroide
    1910 - Albrecht Kossel - Lucrarile in domeniul constituentilor proteici si nucleoproteici din celule
    1911 - Allvar Gullstrand - Lucrari de dioptrica a ochiului
    1912 - Alexis Carrel - Lucrari privind structura vasculara si transplantarea vaselor sanguine si a organelor.
    1913 - Charles Robert Richet - Descoperirea anafilaxiei, un caz particular al fenomenului imunitar.
    1914 - Robert Barany - Lucrari de fiziologie si patologie a aparatului vestibular
    1919 - Jules Bordet - Descoperiri legate de imunitate
    1920 - August Krogh - Descoperirea mecanismului de reglare a circulatiei capilare si a schimbului de gaze la nivel pulmonar.
    1922 - Archibald Vivian Hill - Explicarea procesului de producere a energiei musculare
              Otto Fritz Meyerhof - Lucrari asupra consumului de oxigen si metabolism al acidului lactic in muschi.
    1923 - Frederick Banting si John James Richard MacLeod - Contributia adusa in descoperirea si introducerea in terapeutica a insulinei
    1924 -Willem Einthoven - descoperirea mecanismului electrocardiogramei
    1926 - Johannes Fibiger - Descoperirea carcinomului spiropter.
    1927 - Julius Wagner-Jauregg - Utilizarea malarioterapiei in paralizia generala
    1928 - Charles Nicolle - Cercetarile de epidemiologie asupra tifosului exantematic.
    1929 - Christiaan Eijkman - Descoperirea vitaminei antinevritice.
              Frederick Gowland Hopkins - Descoperirea vitaminelor stimulatoare ale cresterii.
    1930 - Karl Landsteiner - Descoperirea grupelor sanguine.
    1931 -Otto Heinrich Warburg - Descoperirea fermentului respirator
    1932 - Charles Scott Sherrington si Edgar Douglas Adrian - Descoperiri privind functiile neuronului.
    1933 - Thomas Hunt Morgan - Descoperirea rolului jucat de cromozomi in ereditate.
    1934 - George Hoyt Whipple, George Richards Minot, William Parry Murphy - Descoperiri privind tratamentul ficatului in caz de anemie.
    1935 - Hans Spemann - Descoperirea efectului „organizator“ in dezvoltarea embrionului.
    1936 - Henry Hallett Dale, Otto Loewi - Descoperiri privind transmiterea chimica a influxului nervos
    1937 - Albert Szent-Gyorgyi - Evidentierea mecanismului proceselor biologice de oxidare si descompunere a vitaminei C
    1938 - Corneille Heymans - Descoperirea rolului jucat de mecanismele sino-aortice in reglarea respiratiei.
    1939 - Gerhard Domagk - Studiul asupra sulfamidelor.
    1943 - Henrik Dam, Edward Adelbert Doisy - descoperirea vitaminei K
    1944 - Joseph Erlanger si Herbert Spencer Gasser - Descoperiri privind functiile intens diferentiate ale fibrelor nervoase elementare
    1945 - Alexander Fleming, Ernst Boris Chain, Howard Walter Florey - Descoperirea penicilinei si a actiunii sale terapeutice in diverse boli infectioase.
    1946 - Hermann Joseph Muller - Crearea radiogeneticii si studiul mutatiilor produse de razele X.
    1947 - Carl Fedinand Cori, Gerty Cori - Descoperirea mecanismului biosintezei glicogenului.
              Bernardo Houssay - Descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior in metabolismul zaharului.
    1948 - Paul Hermann Muller - Descoperirea eficacitatii produsului DDT ca insecticid de contact
    1949 - Walter Rudolf Hess - Descoperirea rolului hipotalamusului in coordonarea activitatii organelor interne
              Egas Moniz - Descoperirea valorii terapeutice a lobotomiei in anumite psihoze.
    1950 - Edward Calvin Kendall, Tadeus Reichstein, Philip Showalter Hench - Descoperiri privind hormonii corticosuprarenali, structura si actiunea lor biologica.
    1951 - Max Theiler - Descoperirea virusului febrei galbene si a combaterii sale
    1952 - Selman Waksman - Descoperirea streptomicinei, antibiotic eficace impotriva tuberculozei.
    1953 - Fritz Albert Lipmann - Descoperirea coenzimei A si a importantei sale in metabolismul intermediar
             Hans Adolf Krebs - Descoperirea ciclului tricarboxilic care are loc in procesele de oxido-reducere la nivel celular
    1954 - John Franklin Enders, Thomas Huckle Weller, Frederick Chapman Robbins - Descoperirea posibilitatii de a cultiva virusurile poliomielitice pe tesuturi de diferite tipuri.
    1955 - Hugo Theorell - Descoperirea modului de actiune a enzimelor oxidante.
   1956 - Andre Frederic Cournand, Werner Forssmann si Dickinson W. Richards - Descoperiri privind privind cateterismul cardiac si modificarile patologice ale sistemului circulator.
    1957 - Daniel Bovet - Sinteza unor compusi antihistaminici si a diferitilor relaxanti musculari.
    1958 - George Wells Beadle, Edward Lawrie Tatum, Joshua Lederberg - Lucrarile din domeniul geneticii moleculare
Joshua Lederberg - Descoperiri legate de recombinarile materialului genetic al bacteriilor.
    1959 - Severo Ochoa, Arthur Kornberg - Descoperirea mecanismului biosintezei acizilor nucleici (ARN si ADN) si a rolului acestora in ereditate.
    1960 - Frank Macfarlane Burnet, Peter Medawar - Descoperirea tolerantei imunologice si explicarea ei
    1961 - Georg von Bekesy - Descoperirea mecanismului fizic al stimularii formatiilor cohleare
    1962 - Francis Crick, James D. Watson, Maurice Wilkins - Descoperirea ADN-ului
    1963 - John Carew Eccles, Andrew Huxley, Alan Lloyd Hodgkin - Descoperirea mecanismelor ionice implicate in ecitarea si inhibitia portunilor periferice si centrale ale membranei celulei nervoase
    1964 - Konrad Bloch, Feodor Lynen - Descoperirea mecanismnului biochimic al sintezei colesterolului si acizilor grasi
    1965 - Andre Lwoff, Jacques Monod, Francois Jacob - Lucrarile lor referitoare la reglarea genetica a sintezei proteinelor in celula vie
    1966 - Peyton Rous - Descoperirea unor virusuri cancerigene.
              Charles Brenton Huggins - Descoperiri privind tratamentul hormonal al cancerului de prostata.
    1967 - Ragnar Granit, Haldan Keffer Hartline, George Wald - Descoperiri privind procesele vizuale fiziologice si chimice fundamentale
    1968 - Marshall Warren Nirenberg, Har Gobind Khorana - Aportul la descoperirea codului genetic.
              Robert W. Holley - Reusita „citirii“ pentru intaia oara a secventei complete a nucleotizilor unei molecule de ARN-solubil.
    1969 - Max Delbruck, Alfred Hershey si Salvador Luria - Descoperiri privind substantele neurotransmitatoare si mecanismul depozitarii, eliberarii, si inactivarii lor
    1970 - Bernard Katz, Ulf von Euler, Julius Axelrod - Descoperirea mecanismelor ionice implicate in ecitarea si inhibitia portunilor periferice si centrale ale membranei celulei nervoase
    1971 - Earl Wilbur Sutherland Jr. - Descoperiri in domeniul mecanismelor de actiune a hormonilor
    1972 -Gerald Edelman, Rodney Robert Porter - Descoperirea structurii anticorpului (a moleculei de imunoglobulina)
    1973 - Karl von Frisch, Konrad Lorenz, Nikolaas Tinbergen - Studiile privind comportamentul animal, care deschid perspective psihiatriei, medicinii psihosomatice si ecologiei aplicate.
    1974 - Albert Claude, Christian de Duve, George Emil Palade - Descoperirile de infrastructura celulara, in special a ribozomilor, loc de descifrare a mesajului ereditar si de biosinteza a proteinelor.
    1975 - David Baltimore, Howard Martin Temin, Renato Dulbecco - Studiul interactiunii dintre acizii nucleici ai virusurilor cancerigene si genomul celular
    1976 - Baruch Samuel Blumberg, Daniel Carleton Gajdusek - Descoperirea noilor mecanisme ale originii si diseminarii bolilor infectioase
    2007 - Mario Capecchi, Sir Martin Evans, Oliver Smithies - Pentru cercetarile in domeniul modificarilor genetice realizate asupra organismului soarecilor prin intermediul celulelor stem.
    2008 - Harald zur Hausen, Francoise Barre-Sinoussi, Luc Montagnier - Pentru descoperirea faptului ca virusul papilomului uman cauzeaza cancer cervical, Pentru descoperirea virusului imunodeficientei umane

 
Bibliografie (surse)
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83
2. http://www.sfatulmedicului.ro/Stiri_medicale/Cea_mai_mare_descoperire_medicala_British_ Medical_Journal_te_invita_sa_o_alegi_156.html
3.
http://www.cugetliber.ro/1206050400/articol/16262/descoperirile-anului-2007-in-medicina/
4.
http://sorin302.blogspot.com/2008/11/retrospectiva-nobel-marile-descoperiri.html
5.
http://blackthumbnail.wordpress.com/2009/03/10/premii-nobel-pentru-medicina-1901-2008/





Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

adelina_97

13.05.2013

Va multumesc mult pentru acest articol. Este unul foarte interesant si detaliat!
Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta Moldovei pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, 1483
Harta Moldovei pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, 1483
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md