Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Cetatea Chilia (Licostomo, Licostomion) (1311 - prezent)

Oraşele comerciale genoveze şi greceşti din regiunea Crimeii, la începutul sec. XIV, sunt reprimate de tătari. În 1311 şi 1313 pe hărţile de navigaţie numite poruale, ale lui Pietro Visconte apare oraşul Licostomo (Chilia) pe braţul Chilia al Dunării.

La Chilia, pe lîngă populaţia românească băştinaşă, se aşează tot mai mulţi ortodocşi greci. Creşterea numărului acestora este confirmată şi de Patriarhia Constantinopolului într-o listă de "castele patriarhale" (1318-1323) fiind menţionată "Chilia sau Licostomion". Populaţia prefera să se amplaseze pe malul drept al braţului Chilia, deoarece ţărmul opus se afla în permanentă ameninţare din partea triburilor nomade de origine turanică. Anume în deltă se afla Chilia Veche unde s-au aşezat primii pescari şi agricultori români din localitate. În această fortăreaţă naturală marfa era în mai mare siguranţă. Însăşi denumirea localităţii care provine de la cuvîntul Chilie (cameră de păstrare a bucatelor), ar sugera că anume siguranţa oamenilor şi averii lor ar fi constituit un moment atractiv pentru imigranţi.

Actele notarului Antonio Ponzo (1360-1361) conţin informaţii ample despre administraţia coloniei genoveze locale, inclusiv despre activitatea ei economică. Colonia Chiliei se afla în subordinea Perei, avînd un aparat de conducere tipic coloniilor genoveze. În fruntea coloniei era numit un consul din rîndurile negustorilor care continua să practice comerţul. Consulul ţinea locul de judecător economic avînd şi calitatea de martor la încheierea contractelor comerciale. Printre persoanele din administraţie figurau: notari, contabili, cenzori, translatori, secretarul judecăţii, ostaşi, majoritatea veniţi recent din Genova. Documentele din 1360-1361 conţin informaţii despre contracte de export de: ceriale, ceară, miere, sare - produse cu prioritate de români sau robi aduşi la piaţă de mongoli. De la 11 august 1350 Chilia a exportat cereale în valoare de 13 345 perperi, ceea ce constituie jumătate din venitul vămii de la Constantinopol la 1348. De la 3 martie pînă la 12 mai 1361 din Chilia au fost exportate 4 000 tone cereale, 4 tone de miere, etc. Cu exportul şi achiziţionare grînelor de la Chilia se ocupau italienii din Genova şi Pera şi alte colonii pontice, grecii din Constantinopol, Adrianopol, Simisso, Trapezunt, Caffa, Cherastuna, armenii din Pera, grecii şi italienii din Chilia. La dispoziţia negustorilor se aflau trei bănci ale italienilor locali.

Pentru deservirea urbei erau încadraţi meşteşugari: morari, brutari, măcelari, cojocari, butnari, croitori, cizmari, fierari, lemnari. Unii meşteşugari (fierari, lemnari, călăfătuitori) reparau sau chiar construiau corăbii, la Chilia fiind construită corabia "Sfîntul Ioan".

Slăbirea autorităţii Hoardei de Aur la Chilia s-a reflectat în circulaţia monedelor. În anii 1360-1380 la Chilia erau în circulaţie monede hibride: avînd bătute pe ele crucea genoveză şi tagmaua (stema) tataro-mongolă, demonstrînd astfel echilibrul de forţe în regiune.

În 1389 la Chilia a fost stabilită dominaţia politică a domnului Munteniei - Mircea cel Bătrîn. Sub presiunea cruciaţilor, care i-au învins pe otomani la Nicopole în 1396, şi a atacat Muntenia, Chilia apelează în 1397 la sprijinul unei garnizoane din Transilvania, care avea interese economice la Dunărea de Jos. Totuşi , din cauza lipsei unui contact teritorial între Chilia şi Transilvania, conducerea acestei provincii şi-a retras în 1399 garnizoana din acest oraş mereu atacat. În această perioadă legăturile economice ale Chiliei cu spaţiul carpato-nistrean erau în ascensiune continuă. Deşi, la acel moment Moldova lupta pentru consolidarea independenţei sale faţă de Regatul Ungar, ce impunea evitarea implicării sale mai active în disputa pentru acest mare port comercial, influenţa politică a tînărului principat asupra Chiliei creştea. De exemplu, la Chilia au început să circule banii emişi de Petru I Muşat, domn al Ţării Moldovei (1376-1391).

Pe timpul lui Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432) situaţia politică internă şi externă a Moldovei s-a consolidat şi creşte influenţa acestui principat la gurile Dunării. În 1412 Chilia cu certitudine era în componenţa Moldovei, deoarece tratatul de la Lublau (1412) prevedea partajarea Moldovei, o parte a ei, împreună cu Chilia urmînd să revină Regatului Ungar. Genovezii cu încetul dispar din Chilia, ponderea lor în comerţ fiind treptat diniminuată la zero pe timpul domniei lui Petru Aron (1456) şi Ştefan al III-lea (Ştefan cel Mare, 1460). În întărirea autorităţii domnilor Moldovei la Chilia l-a jucat şi faptul că o parte a gurilor Dunării era controlată de Munteni sub Mircea cel Bătrîn, Mihail, Radu Prasnaglava, Alexandru Aldea, Vlad Ţepeş.

În 1429-1430 Moldova s-a confruntat cu o puternică presiune din partea Regatului Ungar. În 1429, în timpul congresului de la Luţk, regele Sigismund a cerut să fie aplicate prevederile acordului de la Lublau referitoare la partajarea Moldovei. În 1429-1430, Dan al II-lea, domn al Munteniei, a încercat fără succes să cucerească Chilia. În acestă perioadă sunt menţiuni clare despre existenţa unei cetăţi la Chilia. În componenţa Moldovei, Chilia devine localitate cu populaţie preponderent românească.

În 1448 Petru al II-lea, domn al Moldovei a cedat Chilia lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei şi rege neîncoronat al Ungariei, care a inclus cetatea în frontul antiontoman al Munteniei. La Chilia a fost instituită o administraţie mixtă munteano-ardeleană. Tot în acest an Chilia este atacată fără succes de otomani. Situaţia se complică după căderea constantinopolului în 1453, intenţionînd să transforme Marea Neagră într-o mare interioară turcească. Însuşi Sultanul Mehmed II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a declarat: "Atîta vreme cît Chilia şi Cetatea Albă le ţin în stăpînire românii, iar ungurii Belgradul sîrbesc, noi nu vom putea avea nici o biruinţă."

Folosindu-se de luptele interne în Muntenia, Ştefan cel Mare al Moldovei recucereşte Chilia în ianuarie 1465, din a doua încercare şi folosid toată oastă Ţării Moldovei.

După deteriorarea relaţiilor Moldovei cu Poarta otomană în 1474 lui Ştefan cel Mare i se cerea să cedeze Chilia şi Cetatea Albă ameninţînd cu cucerirea. Ştefan nu le-a dat fără luptă şi i-a înfrînt pe turci la Vaslui. În vara 1474, flota otomană cucereşte Caffa, iar hanul din Crimeea a devenit vasalul sultanului otoman. Situaţia Moldovei s-a înrăutăţit şi mai mult, deoarece turcii şi tătarii puteau ataca Moldova din două direcţii concomitent.

Ştefan cel Mare ruinează singur cetatea din dreapta braţului Sulina, fiind foarte vulnerabilă unui atac otoman. În 1476, Sultanul Mehmed II-lea făcînd 5 poduri peste Dunăre atacă Moldova. Ştefan încearcă să oprească turcii la Dunără dar nu reuşeşte fiind atacat de tătari din cealaltă parte. O flotă concomitent atacă Chilia. La bătălia de la Valea Albă Ştefan alături de românii şi armenii din Cetatea Albă şi Chilia din nou obţine victoria asupra otomanilor.

La 20 iunie 1479, marele Ştefan începe întărirea frontierei otomane prin construcţia cetăţii noi Chilia şi o finalizează cu participarea a 8 000 de meşteri şi 17 000 de lucrători auxiliari. Cetatea era înconjurat cu un şanţ alimentat direct din apele Dunării care transforma cetatea într-o insulă. În cetate se afla o garnizoană militară în frunte cu doi pîrcălabi (în acele vremuri Maxim şi Ivaşcu) numiţi de către domnitor. Unul din pîrcălabi conducea şi cu o mică flotă militară, creată pe timpul lui Ştefan cel Mare. În 1482, la Chilia, Ştefan cel Mare a zidit biserica Sfîntul Nicolae după proiect italian.

În 1484, Sultanul Baiazid porneşte lupta pentru Chilia asediată şi atacată simultan şi de pe uscat şi de pe apă. Cetatea cedează artileriei otomane şi este luată în data de 14 iulie 1484 după 10 zile de lupte crîncene.

După cucerire, turcii repară cetatea nouă şi se apucă să zidească din nou şi cetatea veche Chilia de pe insulă ne fiind convinşi că vor putea menţine cetatea nouă, dar pacea încheiată cu Moldova în 1486, părăsită de aliaţii creştini, face inutilă restabilirea şi cetăţii vechi şi lucrările încetează. 

Creştinii, majoritatea români, ce locuiau la Chilia se împuţinează treptat astfel încît la 1570 pe ambele braţuri ale Dunării nu mai rămîneau decît 316 familii de creştini, inclusiv 150 familii la Chilia veche.

Chilia devine un loc de refugiu pentru domnitorii detronaţi. Un exemplu grăitor este refugiul lui Alexandru Lăpuşneanu, alungat de Heraclid Despot.

Printre ocupaţiile de bază ale orăşenilor era agricultura: grîu, orez, mei, secară, ovăz, etc. Era un tîrg de vite, ovine, căruţe, butoaie, grîne, miere, peşte, brînză, unt, lînă, piei, ţesături, lemn, materiale de construcţie, sclavi, vin.

În timpul războiului austro-turc (1593-1606) s-au creat premize pentru a ataca fostele cetăţi moldave de la Dunăre şi Nistru. În 1594, domnul moldovei Aron Tiranul a distrus Chilia şi alte localităţi fortificate de la Dunăre şi Nistru. Turcii ulterior au restabilit cetatea.

În 1769 pe teritoriul Ţării Moldovei au intrat trupe ruse. La 1 august 1770, din Chilia a sosit la Ismail doi parlamentari cu o scrisoare ce menţiona că la Chilia nu sunt decît 100 turci, restul armeni şi creştini sunt mulţi. La 23 august 1770, P.Rumeanţev raporta ţarinei Ekaterina II-a că Chilia s-a predat armatei ruse. Circa 4 000 turci cu 100 bărci s-au evacuat în Tulcea. În cetate au rămas artileria, muniţiile şi alimentele. Locuitorii oraşului, inclusiv armeni şi evreii, şi-au exprimat dorinţa să rămînă în casele lor. După ocuparea Chiliei de Imperiul Rus, acest port nu mai putea face comerţ cu alte porturi ale Mării Negre. 

După recăpătarea cetăţii Chilia de către otomani, încep reparaţiile din 1794, alături de celelalte cetăţi Basarabene.

În 1806, fără a declara război Porţii, Imperiul Rus ocupă practic fără lupte majoritatea cetăţilor dintre Nistru şi Prut, iclusiv Chilia. Staţionarea trupelor ruse la gurile Dunării a provocat transferarea populaţiei dintr-o localitate în alta. O parte din locuitorii Chiliei au părăsit oraşul. La Chilia au venit refugiaţi din Ismail şi localităţile apropiate, unde luptele dintre trupele ruse şi otomane au continuat pînă în vara anului 1809. La 28 iulie 1806, în Chilia au fost înregistrate 155 familii de români localnici, 6 de greci, 7 de imigranţi balcanici veniţi pînă în 1806.

În 1807 Chilia, împreună cu alte localităţi ocupate anterior de turci a fost pusă sub autoritatea divanului Ţării Moldovei. Prin aceasta, guvernul rus a recunoscut  încă o dată legitimitatea revenirii acestor pămînturi în componenţa Moldovei. În deceniile următoare comerţul maritim s-a diminuat iar portul Chilia a fost desfiinţat rămînînd ancorate doar vase militare ruse a flotilei dunărene.

Importanţa Chiliei s-a diminuat mult, fiind întrecută de Ismail, Tighina şi alte localităţi ubane de la est de Carpaţi.

 

Cronologie

1311, 1313 - Oraşul Licostomo (Chilia) apare pentru prima dată pe harta lui Pietro Visconte amplasată pe braşul Chilia al Dunării;

1360, noiembrie 27 - 1361, mai 12 - registrul tinut la Chilia de catre notarul genovez Antonio de Podenzolo atesta o intensa activitate comerciala la Dunarea de Jos, de unde se exportau spre capitala Bizantului mari cantitati de griu, mire, ceara, vin, sare, peste si alte produse;

1389 - La Chilia este stabilită dominaţia policită a Munteniei sub domnia lui Mircea cel Bătrîn;

1390-1400 -  Creşte infruienţa Moldovei la Chilia intrînd în circulaţie monezile bătute de Petru I Muşat, domn al Moldovei;

1412 - Moldova cu certitudine îşi extindea asupra Chiliei, fapt confirmat prin tratatul de la Lublau (1412);

1448 - Chilia revine lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei şi rege neîncoronat al Ungariei, care a inclus cetatea în frotnul antiotoman al Munteniei;

1465 - Domnul Moldovei Ştefan cel Mare recucereşte Chilia;

1484 - Cetatea Chilia este cucerită de către Imperiul Otoman;

1594 - domnul moldovei Aron Tiranul a distrus Chilia şi alte localităţi fortificate de la Dunăre şi Nistru; ulterior cetatea revine înapoi otomanilor;

1770, 23 august - P.Rumeanţev raporta ţarinei Ekaterina II-a că Chilia s-a predat armatei ruse;

1794 - După recăpătarea cetăţii Chilia de către otomani, încep reparaţiile, alături de celelalte cetăţi Basarabene;

1806 - fără a declara război Porţii, Imperiul Rus ocupă practic fără lupte majoritatea cetăţilor dintre Nistru şi Prut, iclusiv Chilia;

1830-1850 - Comerţul maritim s-a diminuat iar portul Chilia a fost desfiinţat rămînînd ancorate doar vase militare ruse a flotilei dunărene.

 

 

Bibliografie (surse):

1. Ion Chirtoagă, Tîrguri şi cetăţi din sud-estul Moldovei (sec.XIV - începutul sec.XIX-lea), Editura Prut Internaţional, Chişinău

 

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta etnică a guvernămîntului Basarabiei, 1941
Harta etnică a guvernămîntului Basarabiei, 1941
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md