Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Mănăstirile din Republica Moldova

Stilul arhitecturii în Moldova
 
Pentru români, bizanţul pezintă antichitatea, legătura cu marea tradiţie clasică greco-romană şi solidaritaea, ca geneză arhitecturală, cu civilizaţiile occidentale. În această ordine de idei, studiul artei şi al arhitecturii bizantine are o importanţă deosebită. 
 
Biserica de Iarnă Sf. Gheorghe, ridicata la inceputul secolului XX, Mănăstirea Căpriana, Moldova, astăzi
Biserica de Iarnă Sf. Gheorghe, ridicata la inceputul secolului XX, Mănăstirea Căpriana, Moldova, astăzi
 
Arta bizantină a influienţat arhitectura ecleziastică din multe state, în special cea din ţările balcanice, din Moldova, Armenia, Georgia, Rusia, Ucraina, etc. Spre monumentele arhitecturale sfîrşitului perioadei bizantine pot fi incluse biserici şi mănăstiri din Basarabia (“Biserica Adormirii” din Căuşeni, “Biserica Adormirii, din complexul monastic de la Căpriana” etc.). În Principatul Moldovei, arta bizantină a pătruns prin filiera Greacă, prin călugării de pe muntele sfînt Athos, cu care se stabiliseră legături încă de pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Încă din sec.X, după fondarea mănăstirii “Lavra” (963), muntele Athos devine centrul creştinismului ortodox şi al artei religioase bizantine. În pictură, stilul bizantin fusese prezentat prin diverse mozaicuri, fresce, icoane, miniaturi-figuri ascetice de ţinută rigidă, culori vii şi fond aurit, prin lipsa perspectivei şi a volumului imaginar. Elementele specifice a stilului bizantin întîlnim în picturile “Bisericii Adormirii” din Căuşeni. În perioada dominaţiei cruciate (1204-1261) meşterii bizantini au desfăşurat o amplă activitate în ţările balcanice. Tradiţiile arhitecturii bizantine au ajuns să influienteze construcţiile de cult din stînga şi din dreapta rîului Prut. Un merit deosebit în propagarea culturii ecleziastice bizantine i-a revenit calugarului Grigore Timblac (1364-1418) care, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, a exercitat funcţia de sol al Principatului Moldovei la Constantinopol (1401). Grigore Timblac a reînoit relatiile dintre biserica moldovenească şi patriarhia Constantinopolului. S-au păstrat şi azi monumente ecleziastice care poartă amprenta culturii şi artei bizantine sau a altor culturi. Aşadar, monumentele arhitecturale din Republica Moldova întrunesc caractere şi principii asemănătoare cu cele bizantine, îmbină motivele arhitecturii bizantine cu trei abside, expuse în plan de tip cruciform central, cu elemnte gotice în decorul fundaţiei: nişe-firide, cu motive de arc vertical. Vis-a-vis de alte regiuni din Europa centrala sau occidentala, Moldova medievală constituie o arena de permanente acţiuni militare. Din aceste considerente, complexele monastice din Moldova medievală (“Moldoviţa”, “Suceviţa”, “Putna”, “Căpriana”, etc.) îndeplinesc şi funţia defensivă, păstrându-şi şi alte funcţii. În arhitectura lor se observă elemente constructive balcano-bizantine: plan patrulater regulat cu turnuri de colt rectangulare; ansamblu trainic consolidat; ziduri masive cu substrucţie de lemn; şanţuri de aparare şi poduri basculante. Ca şi în alte state balcanice, mănăstirile Moldovei erau amplasate în locuri pitoreşti, greu accesibile, departe de civilizaţie. Originalitatea arhitecturii Moldovei o constituiau tradiţiile autohtone ale artei decorative vechi. Arhitectura bizantină a influienţat puternic compozitia bisericii moldoveneşti. Făcînd o paralela între biserica moldovenească cu trei abside şi biserica monotipică bizantină putem stabili elementele lor specifice. Astfel, arhetipul bizantin are absidele aproape egale, în timp ce absidele de nord şi de sud ale bisericilor moldoveneşti sunt mai mici decât absida estică; arhitectura ecleziastică bizantină foloseste planul de tip cruciform centric, pe când cea moldovenească oferă primatul structurii planimetrice cruciforme longitudionale. Istoria artei din Basarabia nu poate fi studiată fară cunoaşterea artei bizantine. Spiritul bizantin e prezent în expresiile sale plastice. Datorită influienţei stilului balcano-bizantin arhitectura ecleziastica din Basarabia a atins perfectiunea propriilor structuri planimetrice şi de volum. Acest fapt a condiţionat armonia şi frumuseţea bisericilor din ţinut. Stilul bizantin a avut rezonanţe în arhitectura ecleziastica din Moldova şi în perioada tardivă. Este evident că tradiţiile şi motivele arhitecturii bizantine provin din tradiţiile clasice, suprapuse peste structura religioasă creştină. Deci, arhitectura Moldovei împrumută de la cea bizantină structura planimetrică a bisericilor şi, mai cu seamă, planul cruciform cu trei abside, încununate cu una sau cinci cupole.       

 

Mănăstirea rupestră Ţipova (Ţîpova)  vezi detalii aici...

Este situată pe malul drept al rîului Nistru, lîngă satul Ţipova, judeţul Chişinău. Mănăstirea este zidită pe vîrful unei stănci abrupte, deschizînd o privelişte fermecătoare a luncii fluviului Nistru. Pe poteci înguste, pline de taine, urcînd printre stînci abrupte, ajungi la intrarea în mănăstirea care e situată la mare înalţime. Ea a fost fondată la începutul sec. XVI, unele documente istorice atestind-o mai devreme sec. XII-XIV. Despre mănăstirea - cetate de la “Ţipova” sau creat cîteva legende. Se spune că anume aici marele domnitor Ştefan cel Mare şi Sfînt s-ar fi cununat cu soţia sa Maria Voichiţa. O altă legendă relatează că în zona acestei mănăstiri şi-a sfirşit viaţa poietul din mitologia greacă Orfeu şi că mormîntul lui s-ar afla într-o nişă de la poalele cascadei, putîmd fi recunoscut dupa o lespede cu 7 gauri. Se mai spune că în 1756 domnitorul Radu Racoviţă ar fi donat moşiilor schitului mănăstirii “Dobrivăţ” din judeţul Vaslui.

Mănăstirea rupestră Ţipova, Moldova, poză sec.XIX
Mănăstirea rupestră Ţipova, Moldova, poză sec.XIX
Mănăstirea rupestră Ţipova, Moldova, astăzi 
Mănăstirea rupestră Ţipova, Moldova, poză sec.XIX
 
Mănăstirea rupestră "Ţipova" e perfect armonizată cu natura din jur, săpată în rocile calcaroase. Primele încăperi ale schitului au fost construite mai la nord de actuala mănăstire, într-o stîncă, pe deasupra unui mal abrupt. Cu lumea înconjurătoare schitul era unit cu o cărare foarte îngustă, mărginită pe de-o parte de prăpastie, ceea ce le ajuta pe călugări să se apere de atacurile duşmanilor. În vremurile mai apropiate călugării s-au mutat mai spre vîrful muntelui. Partea noua a mănăstirii se deosebeşte de cea veche prin forme geometrice bine pronunţate. În biserică se afla un iconostas şi cinci rînduri de icoane din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Meşterii populari anonimi ţineau cont de relieful localităţii, străduindu-se să transforme colosul de piatra într-o compoziţie arhitecturală subordonată unei concepţii artistice.

Într-adevar, locul amplasării mănăstirii rupeste este foarte pitoresc, oferind o exceptională şi incomparabilă panoramă. Mănăstirea include trei niveluri, numărînd mai multe încăperi, inclusiv două biserici. Prima se zice ca a fost construită în sec. XIII—XIV, a doua mai recent, în sec. XVI—XVIII, clopotniţa, chiliile, trapeza, cămările şi alte încăperi gospodăreşti — în sec. XIX. Cele peste 20 de încăperi sunt unite între ele prin scări şi galerii interioare, de trecere şi legătură. Impresionează mai ales biserica “Adormirii Maicii Domnului”, care e destul de spaţioasă, fiind de tip bazilical şi avînd pereţii tencuiţi, calota semisferică boltită imitînd cerul. Mănăstirea a fost închisă în 1949 şi redeschisă în 1994. În prezent, funcţionează.


Mănăstirile rupestre "Butuceni" şi "Peştera" vezi detalii aici...

Prima apariţie oficială despre mănăstirea dată apare în 1612, în documentul ce prezintă rugămintea călugărilor faţă de domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt Ştefan-Vodă), de a li se preda pămînturi lîngă satul Golăeşti. Mănăstirea nu e mare, doar pentru 10-12 călugări. La început avea intrarea dinspre rîul Răut, se ridicau trepte săpate în piatră. De-a lungul pereţilor se întind chiliile. La stânga de chilii se află biserica mănăstirii. Încăperile ei sunt spaţioase şi pline de lumină, care pătrunde prin ferestre mari dreptunghiulare şi sunt reflectate de pereţii şi podurile albe împrimînd încăperii un aspect de sărbătoare. Prestolul, dintr-un monolit, cioplit grosolan şi crucile sculptate pe pereţi, sunt unica împodobire a interorului. Anume acest laconism al formelor arhitectonice creaza o impresie de curăţenie a gândurilor şi a intenţiilor oamenilor care au trăit aici, îndreptându-şi toate aspiraţiile în cer. Se încadrează în şirul celor 6 complexe de peşteri descoperită în zona Butucenilor, din care, după cum au stabilit arhitecţii V. Grosu şi C. Vasilachi, sau format mai tirziu două mănăstiri. Prima a fost Mănăstirea “Butuceni”, biserica căreia a fost construită în anul 1675 de pîrcălabul de Orhei, Bosie. În peretele ei de nord sunt săpate trei deschizături care duceau spre o terasă astăzi ruinată. Visarion Puiu, în 1919, menţiona că Mănăstirea “Butuceni” avea livezi, vii şi a moară. Arhitectura mănăstirii e cunoscută printr-o sobrietate notorie şi o autentică severitate. În coridorul propriu-zis al mănăstirii se poate ajunge străbătînd o galerie. Biserica constă dintr-un pronaos de formă neregulată, cu o suprafaţă de 3,6 m2, naosul avînd dimensiunile de 6,4 m. Altarul e situat în continuarea naosului. În spatele altarului se află diaconicon. În peretele sudic al altarului a fost săpată prosconidia. În ea se păstra cărţile bisericeşti şi alte vestigii. S-a păstrat masa altarului, săpăturile în pereţi indicând locul icoanelor. La mijlocul incintei era situat iconostasul. Biserica mănăstirii posedă o clopotniţă de plan patrulater, doua niveluri, decorata cu deschizături orientate în 4 părţi. Clopotniţa se ridică deasupra stîncii şi e păstrată excelent pînă în zilele noastre. Stilul ei arhitectural se apropie de cel clasicist. Mănăstirea avea 12 chilii. Una din ele, cu dimensiuni mai mari, se presupune că fusese a egumenului. Spaţiul lor era de un ascetism exacerbat. Pe vremuri mănăstirea exercitase funcţia de bastion şi de refugiu. În urma unei prăbuşiri la începutul secolului al XVIII-lea, toate accesele în manastire au fost surpate şi călugării au fost nevoiţi să părăsească locul adaptat. În anul 1820 locuitorii satului Butuceni au sapat în stâncă un tunel de douazeci de metri. Intrarea cea nouă a fost impodobita cu un portal. În anul 1890 a fost ridicată o clopotniţă mică. La un kilomentru departare exista un complex mai vechi, cu doar cîteva încăperi săpate tot în piatră - Mănăstirea “Peştera”. Uşile sunt blocate cu cărămidă. Cea mai mare peşteră este rezervată bisericii propriu-zise, acesta din urmă semanînd cu biserică de la complexul “Butuceni” şi fiind tot uninavală. Mănăstirea “Peştera” are spaţiile bazilicale interconectate şi complexe. Ele crează o anfiladă a încăperilor situate pe axa longitudinală. Odata cu cele doua complexe a fost închisă şi mănăstirea. În prezent Mănăstirea “Butuceni” funcţionează.

Mănăstirea Hîncul vezi detalii aici...

Mănăstrirea e situată în judeţul Ungheni, în codrii seculari. Istoria fondării mănăstirii e intreţesută intr-o frumoasă legendă, transmisă din generaţie în generaţie, în care se spune ca odată, în preajma iernii, o tînără fecioară, părăsind cuibul părintesc, s-a rătăcit prin pădure. Primăvara, la topitul zăpezilor, a fost găsita de nişte ciobeni, care voiseră s-o scoată din vizuină şi să o ducă acasă. Copila ar fi declarat ca v-a ieşi din ascunzătoare doar în clipa în care v-a auzi dăngăt de clopote. Auzind despre dorinta copilei lor, părinţii au hotărît să zidească în apropiere un schit. Legenda nu este, însă, prea departe de realitate. Se spune ca marele stolnic Mihail Hîncul, renumit moşier, după dorinţa unei fiice de ale sale, a întemeiat în 1678 schitul, care îi poartă numele, fiica călugărindu-se cu numele de Parascheva. În acest scop ea a dăruit schitului moşia Secăreni, cu cele 1040 hectare de pământ. Însă din cauza năvălirilor tătarilor maicile au fost nevoite să plece în altă parte lăsând pe la mijlocul sec. XVIII schitul în părăsire. Atunci urmaşii familiei Hîncul au rugat pe ieromonahul Varlaam din manastirea Varzăreşti sa vina să ocupe schitul şi sa aiba grija de el. Cu el au venit cîţiva călugări care împodobiră împrejurimile schitului cu grădini, livezi şi vii, repară chiliile şi, astfel, Mănăstirea “Hîncul” deveni locuita de calugari.

În 1808 mănăstirea era deja stăpînitoare deplină a întregii moşteniri primite de la familia Hîncu. În 1836, în timpul egumenului Dosoftei, schitul se transformă în mănăstire. În locul bisericii de lemn, construite în 1678, el zideste în 1835 una din piatră — cu hramul “Cuvioasa Parascheva”, ridicînd corpuri pentru chiliile călugărilor, aducînd apă în mănăstire şi facînd o serie de ameliorări. Mănăstirea “Hîncul” are doua biserici de piatră: 1) biserica de vară, ridicată de egumenul Dosoftei în 1835, cu clopotniţa şi cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”  2) biserica de iarnă, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, zidită în 1841, lângă ea aflindu-se trapeza, hotelul, apartamentul egumenului şi 9 chilii.

Biserica de iarnă,  Mănăstirea Hîncul a Moldovei, poză sec. XIX
Biserica de iarnă (stînga), Mănăstirea Hîncul a Moldovei, poză actuală
Biserica de iarnă, Mănăstirea Hîncul a Moldovei, poză sec. XIX
Biserica de iarnă (stînga), Mănăstirea Hîncul a Moldovei, poză actuală
 
Pe faţada ei se observa 28 coloane din piatră. În incinta mănăstirii mai sunt construite încăperi-chilii cu 12 secţii, ocupate de fraţi. Mai există 6 case separate — chlii pentru călugări. Mănăstirea avea o bibliotecă bogată, un hambar, o cramă, un atelier de tîmplărie, o fierărie, alte anexe gospodăreşti. În 1884 pe lîngă mănăstire a fost creată o şcoală cu orfelinat pentru 10 copii, ateliere pentru ţesutul covoarelor şi broderie artistică. În 1940 mănăstirea se află în plină înflorire. În anul 1956 ea a fost închisă, aici organizîndu-se o casa sanatorială. E regretabil ca biblioteca ce păstra cărţi rare şi valoroase, hrisoave vechi, documente ce confirmau românitatea teritoriului a fost distrusă. În anul 1990 mănăstirea a fost redeschisă.


Mănăstirea Hîrbovaţ (Gîrbovăţ)

Mănăstirea este situată, pe valea rîului Ichel, în vestul Republicii Moldova. Din partea estică este înconjurată de livezi şi vii minunate. La nord se învecinează cu satul Hîrbovăţ. Spre est şi spre sud e strajuită de pitoreasca vale a rîului Ichel — un loc deschis, fermecător. Mănăstirea a fost întemeiată în 1730 de catre boierul Constantin Cartuz. Unii specialişti consideră, însă, că a fost întemeiată în sec.XVII de niste călugări fugari, veniţi din Podolia. Pînă în 1812 mănăstirea a fost de trei ori incendiată şi distrusă de către turcii şi tătarii năvălitori din Bugeac. A fost nimicită întreaga arhivă a mănăstirii. În mănăstire există o biserică de zid, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1816 de fostul şef al jandarmeriei din Chişinău, Ştefan Lupul şi de soţia acestuia Elena, născută Braiescu. În această biserică se află vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăţ, dăruita în 1790 de soţia colonelului rus Nicolae Albaduiev, omorît de un cal nărăvaş chiar la poarta mănăstirii. Icoana a fost îmbrăcată în argint, aurită şi împodobită cu pietre scumpe din contul mai multor donatori din or. Chişinău. Anual, în lunile de toamnă şi de iarnă icoana era adusă la Chişinău, la biserica Casei Eparhiale. Primăvara, în ziua de 23 aprilie, se readucea la mănăstire, rămînînd acolo întreaga vară. În mănăstire se mai păstrau unele documente domneşti, privitoare la posesiunile pămînturilor mănăstireşti, cel mai vechi fiind semnat de Ioan Duca Voievod la 1671.

Mănăstirea Hîrbovăţ, Moldova, poză sec.XIX
Mănăstirea Hîrbovăţ, Moldova, poză sec.XIX
Mănăstirea Hîrbovăţ, Moldova, poză sec.XIX Mănăstirea Hîrbovăţ, Moldova, poză sec.XIX 

Din arhivele mănăstirii aflăm că prima biserică a fost fondată de călugări fugiţi din Podolia de la Mănăstirea “Bersad” ca urmare a persecuţiilor uniaţilor. Mănăstirea se numeşte “Gîrbovăţ”, fiindcă conducătorul grupului de călugări Ioanichie era gîrbov şi bătrîn. Unul din vechile edificii ale mănăstirii este biserica “Adormirii Maicii Domnului”, construită în 1816 de Ştefan Lupu, soţia Elena şi de arhimadritul Serafim. Mai tîrziu a fost construită şi biserica de iarnă. Zidită din piatră, aceasta avea hramul “Sf. Duh”, în apropierea ei aflîndu-se o clopotniţă cu 6 clopote. La mănăstire funcţiona o şcoală primară, o bibliotecă, o scoală de călugări şi de dascăli, o tipografie. În această mănăstire a fost scrisă “Scrisoarea moldo-slavă din Hîrbovăţ”. Aici se editau şi unele lucrări religioase. Astfel, mănăstirea a jucat un rol de iluminare a populaţiei şi rol de centru cultural-spiritual. Mănăstirea se înălţă într-un loc pe care Dumnezeu, între toate, l-a împartăşit cu harurile frumuseţei. Gîrbovăţul are nu numai livezi, ci şi vii întinse…  “Biserica a fost de trei ori jefuită, distrusă şi arsă de turci şi tătari…, dar de cîte ori au aprins păgînii biserica au ars toate, numai cît icoana Maicii Domnului o găseau întreagă cu faţa în jos în cenuşă”. Arhtectura bisericilor de la mănăstirea “Hîrbovăţ” se caracterizează prin stilul moldovenesc tradiţional, cu influienţe eclectice şi în special pseudo-bizantine.


Mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani)

Este situată în judeţul Tighina, pe malul fluviului Nistru. E plasată pe un minunat platou în formă de peninsulă creată pe apele Nistrului şi înconjurată din trei parţi de apele lui. În faţă se înalţa o clopotniţa cu 5 niveluri, urmată de turlele bisericilor şi chiliile albe ce contrastează vara cu verdeaţa abundentă şi suculenţa grădinilor, pădurilor şi viilor înconjurătoare. Mănăstirea Noul Neamt şi-a luat denumirea de la vechea lavra din dreapta Prutului, adica de la mănăstirea "Neamţ“, fiind considerată mitoc al acesteia. Întrucît ea a fost întemeiata pe una din moşiile de la Chiţcani, se mai numeşte şi mănăstirea “Chitcani”. Păstrînd timpul de viaţa calugarească din lavra “Neamţ”, cu ordinea păstrată din timpurile stralucite ale egumenului Paisie Veliciovschi, ea este vizitată cu multă evlavie de credincioşi, fiind considerată printre cele mai autoritare mănăstiri din Republica Moldova.

Mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani), Moldova, poză sec.XIX
Mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani), Moldova, poză sec.XIX

Întemeerea mănăstirii dateza de pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Se spune ca mai mulţi călugări din vechea lavra “Nemţ”, nefiind de acord cu secularizarea, au trecut Prutul spre Basarabia Ţaristă. În fruntea lor se afla unul dintre confesori, numit Andronic Popovici. Împreună cu ieromonahul Teofan Cristea, care se găsea la moşia mănăstirească Chiţcani, au cerut binecuvîntarea arhiepiscopului Chişinăului Antonie să rămînă în Basarabia Ţaristă, mai rugîndu-l să intervină pe lîngă Sfîntul Sinod de la Sankt-Petersburg pentru a li se da dreptul de stăpînire a moşiilor Copanca şi Chiţcani. Dolianţele călugărilor au fost satisfăcute printr-un ordin din 1860. Prin decretul imperial ţarist din 1864 li s-a permis să intemeeze aici o nouă mănăstire, cu numele “Noul Neamţ” şi cu hramul “Înălţarea Domnului”. Serviciile religioase se făceau în două limbi: română şi slavonă. În incinta mănăstirii se găsesc 4 biserici, clopotniţa, casa egumenului, chiliile fraţilor, trapeza, spitalul, şcoala şi tipografia, în cadrul căreia au activat renumiţi copişti. Cea mai veche dintre toate este biserica parohială “Sf. Nicolae”, construită între anii 1830—1834, în tradiţiile stilului arhitectural moldovenesc tardiv (sec. XVIII). Pînă în anul 1867, cînd sau finisat lucrările de construcţie a caredrei “Sf. Înălţare”, biserica “Sf. Nicolae” a îndeplinit rolul de catedrală. Clădirea catedralei mănăstirii a fost construită între 1867—1878. Biserica “Sf. Cruce” e înalţată în anul 1885. La sf. sec. XIX a fost ridicată clopotniţa cu cinci niveluri. Construită de renumitul arhitect basarabean Al. Bernardazzi. Tot din acea periodă datează şi biserica “Adormirea Maicii Domnului”. Majoritatea chiliilor au fost zidite pe timul arhimadritului Gherman. Tot atunci s-au construit şi clădirile administrative şi auxiliare. Mănăstirea avea 502 hectare de pămînt, livezi, vii, grădini şi stupină. Mănăstirea prezentă un mare interes istoric, artistic şi pesajistic.

În 1962 ea a fost închisă. În vechea biserică parohială s-a instalt depozitul spitalului, în biserica de vară şi în cea de iarna — alte depozite ale apărării civile. În corpurile cu chilii functiona un spital de psihiatrie. Biblioteca a fost nimicită. Templele şi icoanele s-au păstrat bine. În clopotniţă a fost organizat un muzeu istoric. S-a redeschis în 1992. În prezent e restsurată. La mănăstire functionează un cor de bărbaţi. De cîţiva ani, pe lîngă mănăstire activează un seminar teologic, care a dat deja cîteva promoţii.


Mănăstirea Hîrjăuca

Este situata în judeţul Ungheni. A fost înalţată pe malul pîrîului Hîrjauca, la poalele unei coline acoperite cu stejari seculari. Drumul ce duce spre ea trece peste dealul cel mare din apropierea gurii Sipoteni. Mănăstirea de la Hîrjauca a fost construită în anul 1740, la poalele unui deal, care înconjoară mănăstirea din trei direcţii. Dar ansamblul arhitectural al mănăstirii s-a format la sfîrşitul anilor 30 a veacului al XIX-lea. Grupul de clădiri, în centrul căruia se află biserica Înălţarea Domnului, cladită din piatră, este completată de livadă, amplasată la poalele dealului.

Bisericile de vară şi iarnă ale Mănăstirii Hîrjauca, Moldova, poză sec.XIX
Bisericile de vară şi iarnă ale Mănăstirii Hîrjauca, Moldova, poză sec.XIX

Din 1846 mănăstirea devine arhierească. Primul egumen titular al ei a fost arhiepiscopul Irinarh al Chişinăului, avîndu-i ca locţiitori pe părinţii Pantelemon şi Ilarion, sub care s-au făcut multe renovări şi îmbunătăţiri. În timpul arhiepiscopului Pavel fusese reconstruit arhondaricul, zidul cu porţi mari de fier din jurul mănăstirii, s-au construit conducte pentru apă de izvor, adusă din pădure prin ţevi prin incinta mănăstirii. În 1917, în timpul revoluţiei ţariste, soldaţii ruşi au făcut mari devastări şi au manifestat un barbarism cumplit în mănăstire: intrînd în beciuri au împrăştiat cei peste 50 000 litri de vin. După anul 1918, cînd Basarabia Ţaristă şi-a căpătat independenţa şi apoi s-a unit cu România, viaţa mănăstirii s-a normalizat. La dezvoltarea mănăstirii a contribuit substanţial arhiereul Nicodim al Huşilor. Prin contribuţia lui s-a extins biblioteca în care au fost aduse cărţi vechi din Iaşi, Bucureşti. Mănăstirea a ajuns la o mare înflorire. Însă, în anul 1962, la insistenţa unui grup de ateişti agresivi, mănăstirea a fost închisa de către sovietici. În incintă a fost instaurat un sanatoriu. În altar s-a deschis un bufet, unde se vindea tutun, coniac şi vin, iar în biserică se dansa. Timp îndelungat biserica de vară a fost sală de dans. În biserica de iarna s-a organizat o sală de tir. Bolnavilor ce se tratau aici li se permitea sa împuşte într-un perete pe care era ilustrat chipul lui Isus Hristos. Astăzi biserica de vara este restaurată. Îi lipsesc, însa, iconostasul, vechiul altar din lemn aurit, multe icoane, unele pastrindu-se încă la oamenii din satele vecine. Bisericile se amenajează. Sunt puţini călugări. Mănăstirea a fost redeschisă în 1993. Biserica de iarna şi chiliile sunt în stare bună. Arhitectura specifică a mănăstirii “Hîrjauca” constituie integritatea şi comunitatea prezentării mănăstirii. Astfel biserica de iarna, chiliile, bucătăria şi brutăria, trapeza, arhondarit şi corpurile chiliilor, grajdul şi şoproanele sunt construite din unul si acelasi material—caramidă. Ca şi în timpurile trecute, mănăstirea “Hîrjauca”, pasionează o mulţime de călători cu peisajul sau pitoresc, armonia între clădirile mănăstirii, năturii, livezilor şi havuzului.

 

Mănăstirea Căpriana

Manastirea Capriana, unul din cele mai vechi asezeminte monastice din Moldova, situata in codrii ce acopera tinutul deluros din centrul Basarabiei, numiti cindva codrii Lapusnei, reprezinta un monument de valoare culturala si istorica exceptionala pentru neamul roman. Localitatea deosebit de pitoreasca, este situata intr-o depresiune incintatoare, fiind inconjurata din trei parti de coline impadurite.

Mănăstirea Căpriana, Moldova, poză sec.XIX
 Mănăstirea Căpriana, Moldova, poză sec.XIX
 
Exista citeva ipoteze si legende privitor la data intemeerei manastirii Capriana. Prima ipoteza, adeverita si de Zamfir Arbore in Dictionar geografic al Basarabiei, se afirma ca manastirea Capriana a fost intemeeata de domnitorul Moldovei Petru Rares la 1545. Faptul nu corespunde, insa, adevarul, caci manastirea existase si mai inainte. A doua ipoteza, confirmata de B.P.Hasdeu care a gasit la manastirea Zografu un hirsov pe care l-a tradus din slavona si in care se relateza ca data fondarii manastirii este 19.02.1429. In document se mentioneaza ca Alexandru cel Bun i-ar fi harazit Doamnei Maria si copiilor sai manastirea “Visnevetul”, al carui staret era pe atunci un anume Caprian. Manastirea s-a bucurat si de sprijinul lui Stefan cel Mare, moment ce a condus la crearea legendei precum ca manastirea ar fi fost construita de marele voievod ca amintire a unui popas avut aici cu oastea cu care alunga-se tatarii peste Nistru. Legenda ne spune ca Stefan Voda, impreuna cu bravii sai capitani, ar fi zarit venind spre ei o caprioara salbatica, agera si zvelta. Calaretii si ostenii au inconjurat-o, gata sa-i impinzeasca corpul plapind cu sageti iuti si ascutite. Vazindu-se strimtorată din toate partile şi nestiind incotro s-o mai apuce, caprioara se trinti, tremurind in genunchi, in semn de rugaciune, spre a fi lasata in libertate. Soldatii ar fi observat şi lacrimi in ochii animalului. In acel moment Doamna, cica, i-ar fi pus mina pe umar voievodului, rugindu-l sa nu traga. Intr-adevar, caprioara, ingenunchiata, implora mila si indurare. Domnitorul, banuind ca poate fi un semn ceresc, darui viata caprioarei, hotarind sa inalte pe acest loc o biserica. Petru Rares impreuna cu sotia sa Elena si fiul lor Ilies, a inzestrat manastirea cu mosii si odoare scumpe. El a daruit manastirii o evanghelie frumos imbracata in aur si argint. Domnitorul A. Lapusneanu, originar din tinutul Lapusnei, a daruit si el pentru vecie manastirii Capriana 11 sate cu paduri, finete si vii. Manastirea avusese o biblioteca bogata, una dintre cele mai vechi din Basarabia. La intrarea in manastire se afla o alee frumoasa strajuita de plopi piramidali. Manastirea avea in posesie 165 ha de pamint, inclusiv livezi, vii, gradini, moara, fabrica de ulei. In 1947 a fost sustrasa si facuta sa dispara fara urma vestita biblioteca a manastirii, au fost alungati toti calugarii. In incinta manastirii s-a organizat un sanatoriu pentru tratarea tuberculozei la copii. A fost furate si distruse aproape toate podoabele bisericesti, cele mai frumoase icoane. In anul 1962 manastirea a fost inchisa. S-a distrus si s-a nimicit totul. La inc. anului 1989, locasul a fost redeschis, incepindu-se lucrari de restaurare si reparatie. Aici a fost organizate cursuri speciale pentru pregatirea preosilor. Viata calugareasca s-a restabilit din nou, manastirea reluindu-si cursul de odinioara.

Casa stareţului Mănăstirii Căpriana, Moldova, astăzi
Casa stareţului Mănăstirii Căpriana, Moldova, astăzi

 

Casa stareţului  Mănăstirii Căpriana, Moldova, sec. XIX

Casa stareţului Mănăstirii Căpriana, Moldova, sec. XIX
                   

Despre Mănăstirea Japca

Situată în comuna Japca din raionul Floreşti, mănăstirea a fost ridicată pe locul unui schit fondat în secolul al XVI-lea de călugări veniţi de la schitul Deleni. Are hramul Înalţarea Maicii Domnului. Protejată de Patriarhia Rusiei, mănăstirea de maici de la Japca nu a fost închisă în anii '60, fiind singura mănăstire rămasă în funcţiune în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
 
Biserica de vara de la Japca are hramul Înălţarea Maicii Domnului. A fost ctitorită în 1825 de boierul Constantin Andronic, mărită şi rezidită în 1912 în stil eclectic (înainte era în stil moldovenesc!). Biserica mare are trei altare: Înalţarea Domnului, Schimbarea la faţă şi Sfînta cruce. Biserica de iarna Arhanghelul Mihail dateaza din 1849.


Despre Mănăstirea Rudi sau Rughi

Mănăstirea Rughi pe un timbru romanesc din 1941, seria Mănăstiri şi cetăţi din Basarabia şi Bucovina (apare pe două din timbrele seriei).

Mănăstirea a fost ridicată în 1777, în timpul lui Grigore al III-lea Ghica, în apropierea unui izvor cu apă tămăduitoare. A fost construită pe moşia fraţilor Andronache şi Teodor Rudi, cu sprijin financiar de la negustorul Donciul din Movilaul Podoliei (în Transnistria românească). Mănăstirea este în satul Rudi, raionul Donduşeni, vechiul judeţ Soroca, în rezervaţia peisagistică Rudi-Arioneşti. În 1828 calugarii se mută la mănăstirea Călăraşăuca, în locul lor venind maicile de la mănăstirea Sărătură din judetul Hotin.

Mănăstirea Rudi, poză
 Mănăstirea Rudi, poză

Biserica Sfinta Treime, zidita din piatra la 1777, reprezintă un monument de arhitectură moldovenească, una dintre putinele biserici din Moldova de răsărit care şi-a păstrat stilul arhitectonic moldovenesc. Închisă la 1846, mănăstirea este reînfiinţată în 1921. Închisă din nou în 1940 de sovietici, este iaraşi redeschisă de călugări în 1992. Din 1999 este din nou mănăstire de călugăriţe.

În localitatea Rudi se află primul monument din Republica Moldova ocrotit de UNESCO şi trecut în patrimoniul mondial (şi singurul pîna acum - 2006). Este vorba de un punct geodezic al arcului de meridian al astronomului Friedrich Georg Wilhelm Struve. Arcul Struve are o lungime de 2820 de kilometri, întinzîndu-se de la Hammerfest din Norvegia pîna la Izmail (azi în Ucraina). Cele peste 250 de puncte geodezice au servit la măsurarea lungimii unui segment de meridian terestru. În 2006 s-a ridicat aici un monument geodezic nou, ocazie cu care s-a reparat drumul catre satul Rudi şi către mănăstire.

Despre Mănăstirea Curchi

Este situată în satul Curchi, comuna Vatici, raionul Orhei, avînd hramul Nasterea Maicii Domnului. Conform legendei, a fost înfiinţată în anul 1765 de Iordachie Curca (sau Iordanie Curchi), ca mănăstire de călugări. O alta legendă spune că mănăstirea a fost ctitoria lui Ştefan cel Mare, că a fost pustiită, şi apoi reintemeiată.

Mănăstirea Curchi, Moldova, poză sec.XIX
Mănăstirea Curchi, Moldova, poză sec.XIX

Biserica de iarna este în stil neobizantin şi are hramul Sfintului Dimitrie. A fost reparată şi redeschisă în 2005. Biserica de vară - ctitorită în 1810 de capitanul Teodor Sabau - are hramul Nasterea Maicii Domnului, fiind făcută în stil clasic, cu elemente ale barocului rusesc.

Închisa şi transformata de sovietici în 1958 în spital de psihiatrie, viaţa monahală este reluată la Curchi în 1994.

Despre Mănăstirea Tabăra

Manastirea Tabăra are hramul Adormirea Maicii Domnului şi este situata în satul Tabăra din raionul Orhei. Se crede ca a fost ctitorita de boierul Gheorghe Russo în anul 1784, sau de Darie Carp, vataf al moşiei Russo, în 1779. În anul 1815 s-a transformat din mănăstire de călugări în mănăstire de călugăriţe. Închisă în 1960, a fost redeschisă în anii 1989-1990. Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost ridicată în anul 1828. Biserica Sfînta Treime datează din 1857.

Mănăstirea Tabăra, poză
 Mănăstirea Tabăra, poză actuală
 

Despre Mănăstirea Saharna

A fost înfiinţată la 1776 de schimonahul Vartolomeu, poreclit Ciungul. Este situata lînga satul Saharna (care este atestat documentar de la 1495) din raionul Rezina, din fostul judeţ Orhei. În apropiere este mănăstirea rupestră Buna Vestire din Saharna. Biserica Sfînta Treime dătătoare de viaţa a fost construita între 1818-1821, sub egumenii Paisie şi Tarasie. Biserica a fost mărita în anul 1900.

Mănăstirea Saharna, Moldova, poză sec.XIX
Izvor - Mănăstiea Saharna, Moldova, sec. XIX
Mănăstirea Saharna, Moldova, poză sec.XIX Izvor - Mănăstiea Saharna, Moldova, sec. XIX

În 1918 a devenit mănăstire de maici, în 1964 a fost transformată în spital de psihiatrie, fiind redeschisă de călugări în 1991. Mănăstirea Saharna are propriul site pe internet.


 Mănăstirea Saharna azi

 

Concluzii

Specificul arhitecturii mănăstirilor din Republica Moldova este determinat de elementele arhitecturii rurale, de tipul şi decorul chiliilor şi al construcţiilor auxiliare de planul sistematizat al unitatilor admininstrativ-treritoriale de respectarea particularitatilor peisajului din jur. Formele mici ale arhitecturii, importanţa lor practică şi estetica caracterizează complexul monastic, redînd totodata şi fondul plastic tradiţional al arhitecturii ecleziastice a timpului.

 

Vezi şi ...
 

Bibliografie (surse)

  1. http://www.referatele.com/referate/istorie/online8/Manastirile-din-Moldova-arhitecturi-religioase-din-Moldova-referatele-com.php
  2. http://www.geocities.com/romaniancoins/ro50leim2000manastiri2.html

 

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

MosStramos

01.09.2011

=ADEVARUL=

preluare:
-----------------------
Haiduc spune:
24 august 2011 la 18:15
Cine stie despre asasinatele din manastiri
ale unor calugari pro-români,
in primul rând la cea de la Capriana,
apoi Tipova, etc.???
Cineva trebuie sa stie.
http://blog.nistru-prut.info/?p=2992

zorro1

16.08.2009

manastirile Moldovei

e un artikol destul de interesant si folositor p/u cei ce intr-adevar vor sa cunoasca istroia tarisoarei noastre...
Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta Munteniei în timpul domniei lui Mircea cel Batrîn
Harta Munteniei în timpul domniei lui Mircea cel Batrîn
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md