Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

2 aprilie, istoricul zilei

- 1453 -

S-a început asaltul Constantinopolului de către Otomani în frunte cu Sultanul Mehmed II-lea

Mehmed II-lea, Sultan al Imperiului Otoman
Asediul Constantinopolului, 1453
Mehmed II-lea, Sultan al Imperiului Otoman
Asediul Constantinopolului, 1453

Armata otomană şi-a aşezat tabăra nu departe de oraş, în lunea Paştelui, 2 aprilie 1453. Planul lui Mehmed II-lea a fost să atace fortificaţiile lui Theodosie, seria complexă de ziduri şi şanţuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetăţii care nu era înconjurată de apă.

În 1453, „imperiul” era format doar din oraşul în sine şi o porţiune a Peloponezului din jurul cetăţii Mystras, Imperiul din Trapezunt- un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade ce a supravieţuit pe coasta Mării Negre.

Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate în existenţă pe atunci. Otomanii, la rîndul lor, aveau o armată uriaşă. S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri; estimări mai recente citează 80.000 soldaţi şi 5 - 10.000 de ieniceri. Mehmed a construit şi o flotă pentru a asedia oraşul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.

Otomanii au angajat un inginer transilvănean pe nume Orban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Orban a construit un tun enorm, botezat "tunul Basilic" sau "Great Bombard" (nume dat de voluntarii englezi care au supravieţuit), măsurînd peste 8 metri lungime şi circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanţă de aproape doi kilometri. Deşi bizantinii aveau şi ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea tendinţa să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Orban avea totuşi cîteva probleme: nu avea precizie, încărcarea dura trei ore şi ghiulelele erau puţine; s-a prăbuşit sub reculul propriu după numai şase săptămîni. Un alt expert angajat de otomani a fost Ciriaco Pizzecolli, cunoscut sub numele de Ciriaco din Ancona, aventurier şi colecţionar de antichităţi.

Timp de mai multe săptămîni tunul Basilic a tras asupra zidurilor, dar nu a reuşit să provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute, bizantinii au reuşit să repare majoritatea distrugerilor în intervalele dintre lovituri. În acest timp flota lui Mehmed II-lea nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strîmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur, şi şi-a transportat navele peste acesta. Această acţiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor şi a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiţi să-şi disperseze o parte din forţe la zidurile maritime de lîngă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secţiuni.

Turcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinşi cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraş săpînd tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniştilor care au lucrat la tunele erau sîrbi trimişi din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Paşa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoţiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permiţînd astfel trupelor bizantine să intre în acestea şi să ucidă geniştii otomani. Alte tunele turceşti au fost inundate cu apă. În cele din urmă bizantinii au capturat şi torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse.

Mehmed II-lea a făcut o ofertă de a renunţa la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a ştiut că oraşul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleşească numeric zidurile, ştiind că apărătorii bizantini vor fi epuizaţi înainte ca el să-şi termine trupele.

Constantin al XI-lea Paleologul, Împărat Bizantin
Planul Constantinopolului şi fortificaţiile acestuia
Constantin al XI-lea Paleologul, Împărat Bizantin
Planul Constantinopolului şi fortificaţiile acestuia

În 22 mai 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă, confirmînd o profeţie despre sfîrşitul oraşului. Patru zile mai tîrziu, întreg oraşul a fost acoperit de o ceaţă deasă, o condiţie nemaiauzită în acele părţi în luna mai. După ce s-a ridicat ceaţa, în seara aceea "flăcări au învăluit domul bisericii Hagia Sophia, iar lumini puteau fi văzute şi de pe ziduri, strălucind în depărtare, în spatele taberei turceşti (înspre vest)". Unii au interpretat asta ca fiind Duhul Sfînt părăsind catedrala.

În dimineaţa zilei de 29 mai a început atacul final. Primul val de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), care erau slab pregătiţi şi echipaţi, şi au avut doar rolul de a ucide cît mai mulţi apărători posibil. Al doilea val, format în majoritate din anatolieni, s-a concentrat asupra unei secţiuni de ziduri din nord-vestul oraşului, care era parţial prăbuşită în urma loviturilor de tun. Această secţiune de ziduri fusese ridicată mai recent, în secolul XI, şi era mult mai slăbită; cruciaţii din 1204 au spart zidurile în acelaşi loc. Otomanii au reuşit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinşi după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut faţă celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului - ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanţii armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului şi evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rîndurile apărătorilor.

Unii istorici sugerează că poarta din acea secţiune a rămas neblocată, iar otomanii au descoperit repede această eroare (nu s-a pus problema mituirii de către turci; poarta a fost pur şi simplu uitată, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit parţial poarta). Otomanii au dat năvală în cetate. Împăratul Constantin al XI-lea însuşi a condus ultima apărare a oraşului, murind în luptă pe străzile oraşului său, alături de soldaţii săi.

În cei aproximativ 1 000 de ani de existenţă a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori dar a fost cucerit anterior doar de două ori: prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară cînd a fost recuperat de bizantini, cîteva decenii mai tîrziu, în 1261. Pentru a treia şi ultima oară, Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman în frunte cu Mehmed al II-lea în 1453.

 

- 1826 -

Ţarul Nicolae I sancţionează stemele provinciei Basarabia şi ţinuturilor acesteia

La 4 aprilie 1826 ţarul Nicolae I sancţionează stemele provinciei Basarabia şi ţinuturilor acesteia.

 

- 1835 -

Ţarul Nicolae I aprobă instituirea unei cancelarii provizorii pentru examinarea actelor persoanelor ce aparţin păturii privelegiate din Basarabia ţaristă

La 4 aprilie 1835 ţarul Nicolae I aprobă hotărîrea Consiliului de Miniştri privind instituirea unei cancelarii provizorii pe lîngă Consiliul regional al Basarabiei ţariste pentru examinarea actelor persoanelor ce aparţin păturii privelegiate din Basarabia.

 

- 1839 -

Apare la Iaşi, Moldova, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, periodicul Foaie sătească a Principatului Moldovei

La 2 aprilie 1839, stil vechi (14 aprilie 1839, stil nou), apare la Iaşi, Moldova, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, periodicul Foaie sătească a Principatului Moldovei. Periodicul conţinea suplimente consacrate agriculturii, industriei şi negoţului. Foia sătească a Principatului Moldovei a apărut pînă la 6 iulie 1851.

 

- 1864 -

În România sunt votate legea comunală şi legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, ambele de inspiraţie franceză

La 2 aprilie 1864 în România sunt votate legea comunală care prevedea organizarea comunelor urbane şi rurale, precum şi legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene. Ambele legi sunt de inspiraţie franceză.

 

- 1877 -

În România are loc remanierea guvernamentală la Ministerul de Război şi la Ministerul Afacerilor Străine

La 2 aprilie 1877 în România are loc remanierea guvernamentală. Generalul Alexandru Cernat este numit ministru de război în locul lui George Slăniceanu, iar Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine în locul lui Nicolae Ionescu.

 

- 1929 -

La Timişoara, România, are loc Congresul Sindicatelor Unite

La 2 aprilie 1929 la Timişoara, România, are loc Congresul Sindicatelor Unite.

 

- 1939 -

La Bucureşti, România, apare săptămînalul România literară sub direcţia lui Cezar Petrescu

La 2 aprilie 1939 la Bucureşti, România, apare săptămînalul România literară sub direcţia lui Cezar Petrescu. România literară va apărea pînă la 12 mai 1940.

 

- 1944 -

Datează Declaraţia guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în legătură cu intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României

La 2 aprilie 1944 datează Declaraţia guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în legătură cu intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României.

 

Vezi şi ...

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. http://ro.wikipedia.org/

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta Graniţei Ungariei cu Transilvania, Liber Chronicorum (1493) de Hartmann Schedel
Harta Graniţei Ungariei cu Transilvania, Liber Chronicorum (1493) de Hartmann Schedel
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md