Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Perioada Renaşterii ideii naţionale în Basarabia Ţaristă (1839 - 1899)

 

Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie


Toate aceste măsuri draconice însă nu puteau distruge conştiinţa naţională a românilor din Basarabia. Ei înţelegeau că tot răul li se trăgea de la asuprirea rusească şi de la izolarea pe care aceasta le-o impunea faţă de fraţii lor. De aceea, orice poezie populară de aici cânta jalea basarabenilor, aşa cum sunt următoarele, culese de poetul orb Tudose Roman şi de Vasile D. Moisiu:

                                    Foaie verde lemn uscat
                                    De părinţi sunt depărtat
                                    Şi de neam sunt lepădat
                                    De streini tare-s mâncat,
                                    Şi de dânşii îs prădat.
                                    Mă silesc din zi în noapte,
                                    Ca să-mi fac streinul frate,
                                    Şi streina surioară,
                                    Ca s-o strâng la inimioară
                                    Dar streina-i ca albina
                                    Când îi dragostea mai pulce
                                    Pune ghimpii şi se duce.

                                    Frunză verde ninifar
                                    Rău de fire-i ast muscal,
                                    El te-ndeamnă la frăţie
                                    Frate zice ca să fie;
                                    Să nu-l crezi nici când îţi jură,
                                    Că el şi crucea o fură.
                                    Decât muscalul creştin
                                    Mult mai bine turc păgân.
                                    Frunză verde ninifar
                                    Blăstămat a fost tatar
                                    Dar tatarul a pierit
                                    Ţara nu ne-a pustiit,
                                    Dar acuma-i vai de noi
                                    Că muscali ne lasă goi.

                                    Foaie verde fir sucit
                                    Fir-ar rusu-afurisit,
                                    Că de când el a venit
                                    Peste noi şi ne-a robit
                                    Casa parcă nu ni-i casă,
                                    Masa parcă nu ni-i masă
                                    Vremea parcă-i tot pe dos
                                    Şi pământul mânios.


Prin acelaşi mijloc al cântecului popular, basarabenii respingeau şcoala rusească:

                                    Maica s-a luat prin ţară
                                    Să ne strângă grămăjoară
                                    Să ne dea la Bălţi la şcoală
                                    (Mai bine-am muri de boală)
                                    Muscăleşte să-nvăţăm
                                    Şi la oaste să intrăm,
                                    Muscăleşte-om învăţa
                                    Când eu limba mi-oi uita
                                    Când o creşte grâu-n tindă
                                    Şi-o ajunge spicu-n grindă
                                    Când o creşte grâu-n casă
                                    Şi-o ajunge pân-la masă.


Întotdeauna basarabenii au privit cu jind peste Prut:

                                    Foaie verde trei măsline
                                    I-auzi, maică, Prutul vine,
                                    Dar-ar Dumnezeu să sece
                                    Să rămâie pietrele
                                    Să le ardă soarele,
                                    Să trec cu picioarele
                                    Să-mi văd surioarele.
(1)

                                    Prutule, dac-ai săca,
                                    Noi ca fraţii ne-om avea,
                                    Fraţi de cruce, fraţi de sânge,
                                    După mine n-ai mai plânge.


De aceea, basarabeanul trimitea pe frunze de copaci scrisori

                                    La surori şi frăţiori
                                    Că tari ni-s străiori,
                                    Străiori şi dipărciori.
                                    Prutul ista ni disparti,
                                    Apa ceasta n-are moarti?
                                    Dar ne-om pune noi cândva
                                    Şi cu gura l-om săca.


În schimb, el cerea Nistrului să se umfle, să se adâncească şi să se lăţească, pentru a nu mai putea fi traversat de „muscali, holeri şi lăcuste.” (2)

Deşi studierea istoriei naţionale era interzisă şi crunt pedepsită, se păstra tradiţia pioasă a lui „Ştefan Sfântul” şi nenumărate legende despre vitejiile lui. Cetăţile şi bisericile din vremea lui deveniseră locuri de pelerinaj, iar hrisoavele rămase din aceeaşi perioadă erau ascunse şi păstrate ca nişte fetişuri.

Amintirile din vremea statului moldovenesc unitar se păstraseră multă vreme neşterse în mintea bătrânilor basarabeni. O scrisoare din 1839 arată sentimentele lor de iubire pentru Moldova, „roaba” turcilor. Bătrânii tânjeau după vechile lor drepturi şi după „bunele prietenii vesele” dinainte de năvălirea ruşilor. Ei îşi aminteau cu această ocazie până şi de „şubele de iarnă, de urs şi ianod” din „blagoslovita” Moldovă. (3)

De asemenea, vizitând Basarabia în timpul guvernatorului Feodorov, fiul lui Gheorghe Asachi, Dimitrie, vorbea despre „săteanul basarabean care cu mândrie apasă încă căciula ţurcănească pe ochii săi scânteioşi şi odihneşte ostenitele sale braţe în cinga mijlocului său graţios” şi constata în continuare că, din păcate, numai el, acest sătean, a rezistat cu bine asaltului rusificării Basarabiei: „Aristocraţia, clirosul, ostaşul şi toate celelalte au luat caracterul unei alte naţii.” (4) În condiţiile acelea nici nu se putea altfel, cunoscând faptul că în întregul veac al XIX-lea a existat o singură publicaţie românească în Basarabia: Buletinul eparhiei Chişinăului, periodic bilingv (1867-1871), care după numai patru ani va redeveni exclusiv rusesc.

Din fericire, după cum am mai avut ocazia să subliniem, conştiinţa naţională era întreţinută şi de boierii nerusificaţi, precum Alexandru Sturdza, fiul fostului guvernator al Basarabiei din 1812-1813. Despre acest boier, Ştefan Ciobanu arăta că a fost: „Mare patriot basarabean, care visa Unirea tuturor românilor.” Iar Vighel scria: Era în circulaţie un plan ca în Basarabia drepturile şi obiceiurile moldoveneşti nu numai să fie păstrate, dar să fie şi mai mult răspândite. El (Alexandru Sturdza) nu-şi ascundea dorinţa de a-şi vedea Moldo-Valahia ca o împărăţie deosebită (independentă), împreună cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania.” (5) Iată deci că năşteau şi în Moldova oameni!

În aceşti ani de avânt naţional, intelectualii basarabeni încercau să tipărească chiar unele manuale şcolare în limba română. Printre cele mai reuşite se numărau Cursul primitiv de limba română, tipărit cu litere latine în 1865 de Ioan Doncev, cea mai importantă lucrare didactică românească apărută în Basarabia, Abecedâ rumânâ compusâ pentru scólele elementare, tipărit de acelaşi Doncev, de asemenea în alfabet latin, şi Dicţionarul în scurt pentru convorbiri ruso-moldoveneşti, tipărit cu litere ruseşti de Gheorghe Codreanu în 1899.

Conştiinţa naţională se menţinea trează în special datorită faptului că, în ciuda politicii nebuneşti de rusificare, românii rămâneau majoritari. Lucrul acesta a fost remarcat de toate personalităţile străine. Germanul R. Kulemann nota: „În şcolile din Basarabia – puţin frecventate – se predă în limba rusă, deşi populaţia Basarabiei vorbeşte româneşte şi numai în nord, către Podolia, se amestecă elemente ruseşti şi rutene. După anexarea Basarabiei la Rusia, mulţi s-au dus în Moldova, căreia-i aparţinuseră mai înainte şi căreia-i aparţineau sub raportul limbii, datinilor, alcătuirii pământului. Ca să umple ţara, ea însăşi slab populată, Rusia a deschis acolo un fel de slobozie ca odată Romul la Roma. Nu s-a prea uitat la paşapoarte şi la alte documentări. Precupeţi evrei, căpitani în retragere, colonei, funcţionari de la poştă şi Dumnezeu ştie ce alta au alergat acolo pentru a deveni moşieri, fără a şti ceva sau a voi să ştie despre agricultură… E de regretat că Basarabia a fost smulsă din corpul statului român, căruia prin identitate de limbă, ca şi de caracter geografic, îi aparţine cu desăvârşire.” (6) Alt german, doctorul I.H. Zucker, care a vizitat Basarabia în 1829-1831, nota: „Bucuria de oaspeţi e o deosebită însuşire a moldoveanului de orice stare.” Despre situaţia tragică a românilor el scria: „Tu, moldovene, ai ajuns în gura rusului de rând aproape un fel de batjocură. Neapărat că şi moldoveanul răsplăteşte străinului după cuviinţă.” (7) În sfârşit, germanul I.G. Kohl (1838) constata că boierii basarabeni primeau gazete ieşene, dispreţuind Chişinăul faţă de Iaşi şi Odesa. Iar greutăţile îi făceau să se gândească cu nostalgie la stăpânirea turcească.

Conştiinţa naţională s-a păstrat în strânsă legătură cu ideea unităţii poporului român. Iar unitatea aceasta era realizată în primul rând prin limbă. Despre unitatea limbii române, cărturarul transilvănean George Bariţiu scria încă din 1838: „Este o rătăcire foarte mare a propovădui că alta ar fi limba românească şi alta cea moldovenească; totuna este pentru că puţinii provenţialismi nu fac altă limbă şi nici măcar un dialect. Voim să ştiţi, domnilor europeni, cum că între limba românească ce se vorbeşte în toată Moldova şi între limba ce se vorbeşte în Ţara Românească nici atâta deosebire nu se găseşte cât aflaţi dvs. între limba nemţească cum se vorbeşte în Viena şi cum se vorbeşte în Berlin.” (8) Cât despre marele poet Mihai Eminescu, iată ce spunea el în acest sens: „Azi limba este una de la Satmar pân-în Cetatea Albă de lângă Nistru, de la Hotin pân-în Graniţa militară, azi datina e una, rasa e una şi etnologic e unul şi acelaşi popor.” (9)

Dacă limba era aceeaşi, atunci şi poporul era acelaşi. În toată istoria lor, moldovenii nu s-au simţit şi nu au acţionat decât ca români. Dintre basarabeni, nu poate fi dat un exemplu mai elocvent decât marele poet Alexei Mateevici. Ce scria el în 1913?

Sunt român din Basarabia… M-a atras totdeauna cu o putere deosebită folclorul românilor noştri… Ştiinţa rusească… nici nu-i bate capul de «moldovenii» basarabeni (cuvântul «român» la noi nici nu se mai întrebuinţează; ruşii cred că «românii» şi «moldovenii» sunt două viţe cu totul deosebite).” (10)

Prin urmare, românii erau pe deplin îndreptăţiţi să năzuiască spre unitate naţională, ideal formulat încă în preajma revoluţiei de la 1848, avându-l ca promotor de frunte pe marele revoluţionar Nicolae Bălcescu, care spunea la Paris, la 1 ianuarie 1847: „Ţinta noastră, domnilor, socotesc că nu poate fi alta decât Unitatea Naţională a Românilor. Unitate mai întâi în idei şi simţăminte, care să aducă apoi cu vremea Unitatea politică, care să facă din munteni, din moldoveni, din băsărăbeni, din bucovineni, din transilvăneni, din bănăţeni, din cuţo-vlahi, să facă un trup politic, o naţie românească, un stat de şapte milioane de români.” (11)

Revoluţia română de la 1848 a fost înăbuşită prin intervenţia trupelor ruseşti. Poetul George Sion scria despre acestea: „La Bârlad, ruşii şi-au spânzurat în public şapte soldaţi, din pricină că ei, fiind români din Basarabia, ar fi vorbit între ei şi către alţii că ei nu s-ar îndura să meargă asupra fraţilor lor din Valahia; unul dintre dânşii era ofiţer…” (12)

O soartă mai fericită a avut-o numai colţul sud-vestic al Basarabiei după 1856, când a fost reîncadrat statului român. Aici a putut să înflorească nestingherită presa în limba română, care cunoştea o intensă circulaţie în întreaga regiune. Numai în 1872 apăreau la Bolgrad ziarele Ecoul Bolgradului, Curierul Bolgradului şi Ecoul Basarabiei, iar la Ismail ziarele Gazeta de Ismail şi Curierul Basarabiei. De asemenea, se pare că patrioţii basarabeni au încercat să intre în legătură cu guvernul lui Cuza pentru a porni o răscoală şi a ajunge la unirea cu Moldova. La această pregătire a luat parte activă Nicolae Casso, solia diplomatică pentru Bucureşti revenindu-i lui Matei Donici (1863). (13) Dar descoperirea acestor planuri de către ruşi a dus la înăsprirea situaţiei românilor basarabeni. Curând va începe lunga perioadă a reacţiunii ruseşti, atât de dăunătoare existenţei naţionale a Basarabiei.

 

Vezi şi...

Alte articole despre Basarabia Ţaristă aici...

 

Note:
1   „Basarabia” – organ de propagandă naţională, Bucureşti, nr. 1-2, decembrie 1925, p. 3.
2    Vasile D. Moisiu, Ştiri din Basarabia de astăzi, Bucureşti, 1915, p. 102.
3    Nicolae Iorga, Basarabia noastră, Vălenii de Munte, 1912, p. 168.
4    Ibidem, p. 173.
5  Gheorghe V. Andronachi, Albumul Basarabiei în jurul marelui eveniment al Unirii, Chişinău, f.a., p. 11-12.
6   Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Bucureşti, 1983, p. 400.
7    Basarabia. Monografie, sub îngrijirea lui Ştefan Ciobanu, Chişinău, 1926, p. 244.
8   Vasile Bahnaru, Lingvistica romanică în R.S.S.M., în Nistru, Chişinău, nr. 6/1990, p. 5.
9    Valentin Mîndîcanu, Regăsirea de sine, în Nistru, Chişinău, nr. 2/1990, p. 78.
10  Ibidem.
11  Probleme fundamentale ale istoriei României, f.l., f.a., p. 301.
12 Cornelia Bodea, Basarabia, Bucovina şi generaţia de la 1848, în Magazin istoric, Bucureşti, nr. 3/1992, p. 30.
13 Gheorghe Bezviconi, Românismul fruntaşilor Moldovei dintre Prut şi Nistru sub stăpânirea străină, Bucureşti, 1941, p. 505.

 


Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta actuală a autonomiei Găgăuzia, Republica Moldova
Harta actuală a autonomiei Găgăuzia, Republica Moldova
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md