Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Pictura şi arhitectura în Moldova sec. XIV-XVI (1359 - 1700)

În primele decenii de existenţă Voievodatul Moldovei s-a aflat în legături strânse, prin Maramureş, cu civilizaţia occidentală şi mai puţin cu lumea şi cultura balcanică. Prin aceasta se explică faptul că prima biserică de zid, ridicată pe primul voievod al Moldovei şi anume Biserica necropolă de la Rădăuţi să fie un edificiu de tip occidental, mai exact o bazilică romanică cu trei nave şi boltă cilindrică, împărţită însă după ritul ortodox, în naos şi pronaos. Mai târziu Principatul Moldovei prin intermediul Munteniei (Valahiei) va deveni receptiv la formele artistice ale lumii balcanice. Aşa se face că triconcul de origine sârbească -înpământenit în Ţara Românească, a pătruns în aceeşi vreme şi în Moldova, cum dovedeşte biserica Sf. Treime din Siret construită de Petru Muşat (1375-1391). Totuşi, spre deosebire de biserica mănăstirii Cozia din Valahia, fidelă tradiţiei arhitecturale şcolii balcanice, biserica din Sire prezintă unele deosebiri faţă de această tradiţie, ca de pildă renunţarea la nişele şi pilaştrii de sprijin din naos, această încăpere căpătând altfel o formă mai simplă şi mai unitară.
Spre sfârşitul sec. XIV, când Petru I MUŞAT începe o adevărată campanie de construcţii militare şi bisericeşti, şi mai ales pe vremea lui Alexandru cel Bun, când Moldova cunoaşte un având considerabil al economiei şi culturii, începe tot mai mult să se contureze originalitatea ei arhitectonică. Din ruinele unor biserici care vădesc o perioadă de experimentări, din frumoasele manuscrise, cu sau fără miniaturi, realizate de celebrul Gavriil Uric, călugăr de Neamţ şi scrib al cneaghinei Marina, precum şi din câteva piese remarcabile de broderie ajunse până la noi, se vede că aceasta a fost perioada în care mediul artistic moldovenesc, în plin proces de formare, începuse să-şi imprime, în toate genurile de artă, o viziune proprie despre frumos, punând astfel bazele celui mai original fenomen de cultură al poporului român din evul mediu: arta moldovenească. Ea va atinge apogeul în epoca lui Ştefan cel Mare, perioadă de maximă înflorire politică şi cultură a statului moldovenesc. 
A doua perioadă de înflorire a artei moldoveneşti a avut loc în timpul lui Petru Rareş (1527-1546). În continuare, pe parcursul sec. XVI, odată cu intensificarea dependenţei faţă de Imperiul Otoman, arta moldovenească se află sub pecetea unui declin care se adândeşte în secolele XVII-XVIII.
Prin construcţia în Moldova a celor două tipuri de biserică: cea romanică de la Rădăuţi, şi cea de plan triconc de la Siret, premisele dezvoltării ulterioare a arhitecturii moldoveneşti erau determinate. Tipul triconc, centrat pe ideea de cupolă, va deveni tipul fundamental al acestei arhitecturi, tip în care se va construi marea majoritate a bisericilor de oraş, de sat şi de curte în secolele XV-XVI. Alături de el continuă să existe şi tipul dreptunghiular de la Rădăuţi redul la o singură navă cu arcade laterale, rezultate din alipirea pilonilor de la pereţii de nord şi de sud ai bisericii. Datorită prestigiului tradiţiei imprimate de Bogdan I, tipul dreptunghiular va rămâne, până în primele decenii ale secolului XVI, tipul fundamental al necropolelor, exemplul cel mai vechi care se păstrează fiind Biserica din Dolheşti (1470-1480). Prin construcţia Bisericii din Hârlău (1492) meşterii moldoveni au dus la ultimă expresie procesul de romanizare şi perfecţionare asupra tipului dreptunghiular, pentru a-l adapta şi pe acesta unei viziuni locale. Drept exemplu în această privinţă pot servi lăcaşele ecleziastice de la Borzeşti (1493), Războieni (1496), Piatra-Neaţ (1498).
Meşterii lui Ştefan cel Mare au mers şi mai departe, realizând, într-o construcţie de dimensiuni impunătoare, un triconc de forme complexe - celebra biserică a mănăstirii Neamţ (1497). Această biserică este apogeul arhitecturii moldovene, ba poate şi româneşti în general, din sec XV şi devine prototipul celor mai mari construcţii de acest fel din sec. XVI.
Sinteza pe care au realizat-o meşterii constructori a lui Ştefan cel Mare, între arhitectura Occidentului şi cea a Orientului, nu s-a oprit, în opinia specialiştilor doar la probleme de structură. Ea a afectat şi domeniul decorativ al monumentelor. Analizând optic construcţiile catolice din Moldova la răscrucea secolelor XIV-XV obsevăm că meşterii moldoveni au integrat treptat în arhitectectonica lor câteva dintre elementele specifice goticului: contraforţii şi chenarele de uşi, ferestre şi portaluri. Adaptate ca forme şi dimensiuni noilor monumente, aceste elemente apar în a doua jumătate a secolului XV ca unul din componentele caracteristice ale stilului moldovenesc, încadrându-se admirabil în plastica faţadelor.
Imaginaţia creatoare a constructorilor secolului XV s-a manifestat în utilizarea unor sisteme de construcţii unicale, neîntâlnite nici în Occident şi nici în Orient. Bisericile moldoveneşti, mai ales cele de tip triconc, înafară de impecabila proporţionare a părţilor componente, tocmai silueta lor înaltă şi zveltă, în contrast cu silueta mai joasă şi mai adunată a bisericilor din aria balcanică. Adăugând la toate acestea decoraţia plastică a faţadelor, cu firidele lungi ale absidelor, cu şirurile de ocniţe care înconjoară sub streaşină întregul edificiu, cu policromia somptuoasă a cărămizilor şi a brâurilor late cu discuri smălţuite, contrastând cu aspectul aspru, ca de cetate, al zidurilor de piatră brută, căpătăm imaginea completă a unui stil argitectonic considerat ca una din cele mai originale creaţii ale arhitecturii din întreg Estul ortodox.
În secolul XVI arhitectura moldovenească evoluează pe linia tradiţională a veacului precedent, cu deosebirea că unele dintre bisericile importante, zidite după modelul Neamţului, cu o cameră a mormintelor şi cu pridvor, acesta din urmă va fi tratat ca un portic sprijinit pe mari piloni de zidărie ce vor aduce un ritm nou şi neaşteptat în plastica faţadelor (bisericile de la Humor, Moldoviţa, etc.). Pe la mijlocul secolului, bisericile de tip mixt vor primi o turlă pe naos - Zăhăreşti (1542), Slatina (1568) - şi devin prin aceată adaptare prototipul majorităţii bisericilor de mari dimensiuni ce se vor construi în secolul XVII.
Spre sfârşitul secolului XVI, unitatea stilului moldovenesc din perioada clasică este tulburată de influienţe exterioare, care pe lângă unele modificări arhitecturale, aduc şi noi principii de decorare a faţadelor. Astfel odată cu Biserica Mănăstirii Galata (1582) pătrunde în Moldova influienţa muntenească - caracterizată în primul rând prin dotarea bisericilor cu două turle în loc de una şi prin dotarea faţadelor cu cele două registre de arcade oarbe.
Spre deosebire de arhitectura, în care elementul occidental joacă un rol important, pictura moldovenească a rămas fidelă esteticii bizantine. Pornită de la premizele bizantino-slave puternic modificate sub acţiunea creatoare a geniului local, ea a cunoscut o primă perioadă de înflorire la începutul secolului XV din care însă, datorită dărâmării monumentelor arhitectonice, au rămas doar frumoasele miniaturi ale lui Gavriil Uric. În vremea lui Ştefan cel Mare, pictura moldovenească apare dintr-o dată ca o şcoală naţională pe deplin cristalizată, cu principii unitare atât în programul iconografic-decorativ, cât şi din punct de vedere estetic.
Un remarcabil pictor român din acea perioadă este Gavriil Ieromonahul, care a pictat biserica din Bălineşti (1493). După aprecierile unanime ale specialiştilor, veritabile capodopere de pictură moldovenească sunt picturile interioare de la mănăstirea Voroneţ, de la Sf.Ilie, Pătrăuţi, Popăuţi, la care elegantele fresce de la Bălineşti adaugă o notă de lux şi de subtilă poezie.
Pictura secolului XVI, mai puţin interiorizată, mai aplecată spre efectele formale, cu imagini de sfinţi militari ce par în costumele lor somptuoase adevăraţi paji de curte, reflectă strălucirea vieţii de la palat în vremea lui Petru Rareş, tendinţa zugravilor de a introduce în etica severă a esteticii medievale elementele unei libertăţi laice. Spre deosebire de epoca precedentă, în această perioadă cei mai mari artişti nu mai sunt clerici ci laici (zugravii Toma de la Humor - 1535, Dragoş, Coman de la Arbure - 1541). Nu întâmplător în acea perioadă a apărut cel mai original fenomen al artei medievale româneşti, unic pe lume: pictura exterioară, care acoperă în întregime faţadele bisericilor. În vreme ce pictura interioară continuă să rămână, ca pretutindeni în evul mediu, dedicată unui scop religios: salvarea sufletelor după moarte, pictura exterioară, apărută în momentul dramatic în care primejdia cotropirii otomane devenise mai gravă ca oricând, a fost concepută ca o rugăciune menită să însufleţească poporul la lupta pentru independenţă. Puternic influienţată de folclor, pictura exterioară moldovenească impresionează de departe atât prin ritmul siluetelor elegante, larg decupate pe fondul albastru al absidelor, cât şi prin strălucirea inegalabilă a coloritului ei, ţâşnit din seva artei populare. Pictura populară se integrează desăvârşit în peisaj. Un exemplu grăitor în toate aceste privinţe ne pot servi bisericile mănăstirilor Voroneţ, Moldoviţa, etc.
Odată cu declinul statului moldovenesc, pictura murală începe să reflecte o stare de spirit evazionistă, temele eroice de odinioară fiind înlocuite cu teme de abstractă meditaţie teologică. Un exemplu în această privinţă îl constutuie pictura interioară şi exterioară a bisericii mănăstirii Suceviţa. În secolele XVII-XVIII asistăm la decăderea treptată a artei moldoveneşti, ca urmare a dominaţiei otomane. 

 
Bibliografie (surse)
Andrei Eşanu "Cultură şi civilizaţie medievală românească", Editura ARC, Chişinău

Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta Ţinutului Tigheci (Chigheci), Codrul Tigheciului şi Ţinutul Codru, sec.XV-XIX, autor: Bacalov S.
Harta Ţinutului Tigheci (Chigheci), Codrul Tigheciului şi Ţinutul Codru, sec.XV-XIX, autor: Bacalov S.
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md