Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Radu Mihnea, domn al Moldovei (1611 - 1626)

Radu Mihnea, al doilea unificator al Principatelor româneşti?

Autor: Păduraru Cătălin

Radu Mihnea este un domnitor relativ necunoscut în istoria românească. Este fiul lui Mihnea turcitul. Ajunge domnitor în Muntenia în 1611, pe fondul atacurilor din afară și al anarhiei, la cererea boierimii [1]. Báthory Gábor, domnitorul Transilvaniei reușise să intre în Muntenia, alungându-l pe Șerban-vodă.

Cu ajutor turcesc, Radu Mihnea reușește să-l alunge pe Báthory Gábor din Muntenia și se instalează la domnie [2]. Se dovedește a fi un bun domnitor. „Îşi tocmea țara cumsecade” și „domnia tot cu bună pace” sunt aprecieri laudative ale lui Stoica Ludescu, repetate de mai multe ori.

Radu Mihnea se confruntă de la bun început cu un complot boieresc, un anume Mihai cămășarul voind să se instaleze în locul lui, ajutat de opt boieri, printre care și Bărcan vel-stolnic, datorită înconjurării lor cu greci [3]. Complotiștii sunt pedepsiți cu moartea. De asemenea, îl urmărește în Moldova pe Șerban, în urma încercărilor acestuia de a-și relua tronul. Apoi, domnitorul se confruntă cu un nou atac plănuit de Báthory Gábor, domnitorul Transilvaniei. Se pregătește de luptă, cerând ajutorul turcilor. La porunca lor, domnitorul Moldovei Ștefan Tomșa (Tomșa al II-lea) îi vine în ajutor. Báthory Gábor, speriat de această desfășurare de forțe, se retrage din domnie, fiind omorât de nobilii maghiari, în 1613. Astfel, nu se mai desfășoară nici o bătălie, și Radu Mihnea domnește în Muntenia până în 1615, când este mazilit.
 

Prima domnie în Moldova [4]: 1616 - 1619

Radu Mihnea, domn al Moldovei  

portret lipsă

predecesor - Ştefan IX-lea Tomşa (altă sursă Alexandru Movilă)
Gaspar Graziani, Domn al Moldovei
Radu Mihnea, domn al Moldovei succesor - Gaspar Graziani  

În Moldova, domnia lui Ștefan Tomșa crease anarhie, datorită conflictelor cu boierii. De altfel, Ștefan Tomșa este caracterizat ca fiind “mare vărsătoriu de sânge” de către cronicarul Miron Costin. Pentru a preveni amestecul polonezilor în Moldova, turcii hotărăsc aducerea lui Radu Mihnea ca domnitor aici. Cu o numeroasă armată otomană, condusă de Schinder-pașa, Radu Mihnea ajunge la Iași, în 1616, după cum spune și Miron Costin. Îi avertizează pe polonezii rămași în Moldova, precum și pe boierii moldoveni să plece, pentru a nu fi prinși de turci. Aceștia nu ascultă avertismentul, și Radu Mihnea este nevoit să negocieze cu turcii pentru a-i scoate pe boieri din mâinile turcilor și reușește. Polonezii cheltuiesc mulți bani pentru a-l răscumpăra pe Corețchi, cel ce îi conducea în campania din Moldova împotriva lui Ștefan Tomșa. Radu Mihnea nu reușește să o scoată din mâinile turcilor pe văduva lui Ieremia Movilă, care devine și victima unui viol din partea acestora, și nici pe fiul ei Bogdan.

Dacă muntenii spun doar că “domnea cu pace”, în Moldova boierimea îl primește cu mare bucurie. Vedem că are deja o titulatură, și anume, Radu-vodă cel Mare. Reușita sa în Muntenia, de a pacifica țara și a mulțumi pretențioasa boierime de acolo, dar și de a pune capăt influenței maghiare, nu rămăsese fără ecou în Moldova. Miron Costin îi descrie pe larg cele două domnii în Moldova, punându-i în evidență calitățile de domnitor, bun conducător și bun diplomat.

Participă la campania lui Schinder-pașa, ordonată de sultan, împotriva cazacilor. Alături de Alexandru Iliaș, domnul Munteniei, de Gábor Bethlen, domnitorul Transilvaniei, și de o armată de tătari, participă la asediul fără succes al Rașcovului. Se încheie pacea cu polonezii și cazacii, dar tătarii nu o respectă.

În 1619, Radu Mihnea se îmbolnăvește, și văzând că evenimentele grave (conflictele între turci și polonezi) continuă, pleacă la Istanbul pentru tratamentul ochilor, cu voia sultanului.

După cum consemnează letopisețul cantacuzinesc, revine ca domnitor în Muntenia, pus de turci, întrucât situația se înrăutățise acolo datorită proastei guvernări. În 1623, Radu Mihnea este pus din nou domnitor în Moldova, în Muntenia rămânând fiul său Alexandru la domnie. Astfel, Radu Mihnea devine un adevărat arbitru al spațiului românesc.

 

A doua domnie în Moldova: 1623 - 1626

Radu Mihnea, domn al Moldovei  

portret lipsă

predecesor - Ştefan IX-lea Tomşa
Miron Barnovschi-Movilă, Domn al Moldovei
Radu Mihnea, domn al Moldovei succesor - Miron Barnovschi-Movilă

El vine domnitor tot în locul lui Ștefan Tomșa, care era și el la a doua domnie. Adversar al lui Ștefan Tomșa, Radu Mihnea căutase mereu să-l îndepărteze de la domnie. “Îi era mare neprieten” și îl pâra la Poartă tot timpul, spune Miron Costin.

Bun diplomat, Radu Mihnea mijlocește pacea între polonezi și turci. “Și la turci credinţă şi la creştini laudă avea”, spune Miron Costin. Deși era un bun conducător, cum îl caracterizează Miron Costin, precipitarea evenimentelor îl afectează pe domnitor. Un număr mare de tătari, conduși de Cantemir, se răzvătesc împotriva hanului tătar și împotriva turcilor. Aceștia jefuiesc Polonia (Pocuția) și apoi Muntenia, de la Buzău, până la Olt. Locurile au rămas pustii multă vreme, cum spune și Stoica Ludescu în letopisețul său.

Radu Mihnea ordonă locuitorilor din sudul Moldovei să-i atace pe tătari și să le ia înapoi ceea ce jefuiseră. Apoi, polonezii câștigă o bătălie cu tătarii lui Cantemir  aliați cu turcii. Totodată, Radu Mihnea îl pârăște la sultan pe Cantemir. Peste mai mulți ani, după moartea sa, cuvântul său va conta, atunci când turcii hotărăsc o expediție de pedepsire a acestui Cantemir, pe vremea domnitorului Vasile Lupu.

În 1626, Radu Mihnea moare datorită podagrei. El mutase curtea domnească la Hârlău.

Miron Costin consemnează că “aședzarea țării se stricasă foarte tare” la Radu Mihnea, în perioada ultimă a domniei sale. Cheltuielile prea mari și uneori inutile ale curții domnești ("Nimé den boieri, pănă în cei a treia, cu haine cevaşi proaste să nu hie, că era de scîrbă") au dus la sărăcirea țării.  Pe de altă parte, tătarii lui Cantemir se pregătesc să atace Moldova, bănuindu-l pe domnitor că-i ajutase pe polonezi. Într-adevăr, Conețpolschi, hatmanul polonez,  fusese eliberat din celebra închisoare Edi-Cula în urma insistențelor domnitorului român. Tot Miron Costin zice: „cum au putut încăpea întru înţelepciunea acelui domnŭ acéia nemilă de ţară”. Se pare că, datorită bolii grave, domnitorul își pierduse răbdarea și tactul său. Nu mai reușea să gestioneze situația gravă a Moldovei. Următorul domnitor, Miron Barnovschi, reușește să-i convingă pe tătari să nu atace Moldova, înlăturând poate unul din cele mai mari pericole prin care trecea țara.

Piatra funerară a domnitorului, cu stemele Munteniei și Moldovei
Piatra funerară a domnitorului, cu stemele Munteniei și Moldovei [5]

Omul Radu Mihnea

Este dificil să scrii strict enciclopedic despre acest domnitor. Nici marele cronicar Miron Costin nu reușește asta. Iarăși, este dificil să separi personalitatea acestui domnitor în perioade de domnie, în Moldova sau Muntenia.

În ciuda bolii sale de mâini și picioare, se dovedește un bun diplomat și conducător. Reușește să împace taberele boierești din Muntenia. Înlătură pentru multă vreme influența ungurească din Muntenia, dar și din Moldova.

Turcii au o mare încredere în acest domnitor, cuvântul lui contând imens în fața lor. Se dovedește a fi un bun psiholog, cunoscător al firii umane. Este de asemenea un exponent al clasei boierești și un restaurator al feudalismului, aflat în decadență în întreaga lume. Ajunge domnitor în momente grele pentru țările române. Ungurii se revoltaseră împotriva germanilor și se aliaseră cu turcii [6]. Puterea otomană cunoștea o recrudescență după înfrângerile din anii 1595-1596. Expansionismul german și austriac, alături de cel unguresc, constituiau și ele probleme grave. Politica polonă, în care își punea speranțe o parte din boierime, nu era chiar clară. Și, nu în ultimul rând, anarhia din Moldova și Muntenia era destul de mare, în urma proastei gestionări a situației de moment.

Necunoscut în istorie pentru fapte de vitejie, fiind omul turcilor, dar mai ales exponent al marii boierimi, Radu Mihnea se arată a fi o prezență vie în istoria românească. El aduce pacea și stabilitatea în condiții vitrege pentru niște țări mici. Luptele continue dintre puterile dimprejur puneau în pericol independența șubredă a principatelor.

Miron Costin povestește o întâmplare, cu un vătaf proaspăt ridicat de Radu Mihnea, la cererea boierilor. El îi avertiează că acest om nu este pentru boierie. Când comite un act huliganic bătând două femei, boierii își dau seama că domnitorul avusese dreptate. Și de aici, vedem că era un extraordinar de bun cunoscător al firii umane. Această calitate îl va face prețuit de turci, care îl vor folosi pentru a-și exercita influența în această zonă. Radu Mihnea, la rândul lui, s-a folosit de influența lui asupra turcilor pentru a-și întări domnia și a asigura pacea și stabilitatea în cele două principate. Era un bun creștin, și ajuta întotdeauna personaje mai importante să scape din mâinile turcilor. Cneazul Zbaraj și hatmanul polonez Conețpolschi sunt două personalități ajutate de Radu Mihnea să scape din închisorile turcilor. Era prețuit de turci și iubit de conducătorii creștini pentru serviciile ce le făcea.

Diplomația sa este relevată tot de către Miron Costin. În 1616, îl avertiează pe Corețchi și ceilalți să părăsească Moldova, căci vine cu armată turcească. Reușește să-i scoată de la Schinder-pașa pe toți boierii moldoveni prinși atunci. Rămâne un creștin convins, chiar dacă era ajutat de turci tot timpul.

Este apreciat de unele surse ca fiind al doilea unificator al țărilor române, respectiv Moldova și Muntenia, așa cum consemnează un raport  al ambasadorului Veneției la Istanbul în 1625 [7]. Miron Costin scrie și el despre fraternizarea celor două principate în momentul căsătoriei fiului său Alexandru [8]. Mai mult, cele două țări române capătă o personalitate proprie, comună, în timpul acestui domnitor, au o politică proprie, interese proprii.

De asemenea, există informații nedetaliate despre o scurtă domnie a sa în Muntenia între septembrie 1601 și martie 1602 [9], neconfirmată de Miron Costin, Stoica Ludescu sau Alexandru Xenopol în al său volum al III-lea al Istoriei Românilor și despre care nu am găsit amănunte nicăieri.

Politica lui Radu Mihnea, de a aduce greci nu este totuși criticată de Stoica Ludescu sau Miron Costin. Putem spune că nu este un om al grecilor, așa cum aflăm despre Alexandru Iliaș din letopisețul lui Miron Costin. Căci, Radu Mihnea are o politică proprie, face doar politica țării, ținând cont tot timpul de părerea boierimii, chiar când este în dezacord cu aceasta, fiind de fapt un reprezentat al boierimii. Agravarea bolii l-a afectat, se pare, în ultima perioadă a vieții sale, când ia decizii pripite  și exagerează cu cheltuielile curții sale. Probabil că boierimea nu cunoștea gravitatea bolii sale, căci nu l-ar fi lăsat să mai domnească.

La Hârlău, unde a mutat curtea sa, rămân mărturie mai multe biserici construite de el, lucru pomenit de Miron Costin în descrierea acestei domnii.

Apartenența sa strictă la clasa boierească a influențat atât deciziile sale înțelepte, care au adus pacea în principatele române, cât și pe acelea greșite, de la sfârșitul domniei sale, care au fost la un pas de a aduce Moldova în pragul distrugerii.

 

Vezi şi ... 

 

Bibliografie (surse):

  1. Letopisețul cantacuzinesc, cap. „aicea semnăm pentru povestea lui Simeon-vodă”
  2. Al.Xenopol, Istoria Țărilor Române, vol.III, cap. „Radu Șerban și Radu Mihnea”. Xenopol nu pomenește vreun merit al lui Radu Mihnea în alungarea lui Báthory Gábor. Ba chiar găsește argumente contrarii (o anume scrisoare- Simeon Contarini către dogele). Totuși, Stoica Ludescu este ferm în afirmația din letopisețul său (cantacuzinesc) :"Deci ţara văzând atâta răutate, cerşură de la împărăţie de le déde domn pre Radul-vodă, fecior Mihnii-vodă turcul. Și veni aici în ţară cu steag împărătesc şi goni pre Batâr Gabăr (Báthory Gábor, n.a.) , de să duse iar la ţara lui. Iar el şezu domn în scaun în Bucureşti."
  3. Letopisețul cantacuzinesc, precum și Al.Xenopol, Istoria Țărilor Române, vol.III, cap. „Radu Șerban și Radu Mihnea”
  4. Letopisețul Țării Moldovei, Miron Costin, cap. VI – VII
  5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Mihnea
  6. Al.Xenopol, Istoria Țărilor Române, vol.III, cap. „Radu Șerban și Radu Mihnea”
  7. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/319631/Radu_Mihnea
  8. Letopisețul Țării Moldovei, Miron Costin, cap. XI
  9. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/319631/Radu_Mihnea, precum și http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Mihnea

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta Munteniei în timpul domniei lui Mircea cel Batrîn
Harta Munteniei în timpul domniei lui Mircea cel Batrîn
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md