Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Luptele trupelor blindate din Armata Română în Bucovina, Basarabia, Ucraina și Crimeea. Războiul II Mondial (1941 - 1942)

Tancul uşor R-35 de producţie franceză, folosit în cel de-Al Doilea Război Mondial. Sursa: frontpress.ro

Tancul uşor R-35 de producţie franceză, folosit în cel de-Al Doilea Război Mondial. Sursa: frontpress.ro

Articol îngrijit de Nicu ţîbrigan

După izbucnirea celui de al doilea război mondial, la 1 septembrie 1939, sistemul de alianţe în care era angajată România şi-i garantau integritatea teritorială, s-a prăbuşit. Rând pe rând Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia şi Franţa au fost ocupate de armata germană. La înfrângerea şi împărţirea Poloniei a contribuit şi armata sovietică care apoi, în urma „Războiului de iarnă” a ocupat o parte din Finlanda. Prinsă în cleştele Germaniei şi U.R.S.S. care îşi urmăreau interesele strategice şi satisfacerea pretenţiilor aliaţilor minori, România a fost constrânsă în 1940 să cedeze mari părţi din teritoiul său: nordul Bucovinei şi Basarabia, către U.R.S.S., nord-vestul Transilvaniei, către Ungaria şi sudul Dobrogei, către Bulgaria. Pentru a recupera o parte din teritorii, România s-a aliat cu Germania şi celelalte puteri ale Axei şi, la 22 iunie 1941, a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice pentru a elibera Basarabia şi Bucovina de nord.

În preajma izbucnirii războiului cu U.R.S.S., Divizia 1 Blindată, comandată de generalul de brigadă Ion Sion, a fost dislocată în Moldova şi subordonată Armatei 11 germană comandată de general-locotenent Eugen von Schobert, împreună cu Corpul de Cavalerie român şi 5 divizii de infanterie române. Armata 11 germană şi armatele 3 şi 4 române formau Grupul de Armate General Antonescu. Regimentul 2 Care de Luptă, care dispunea de blindate lente, şi Regimentul 3 vânători moto au fost puse la dispoziţia Corpului 3 armată din Armata 4 română care urma să acţioneze în sudul Basarabiei.

La 15 iunie 1941, cu o săptămână înainte de intrarea României în război, Divizia 1 Blindată era organizată astfel: Grupul de Cercetare, 3 companii de motociclete, un detaşament de mitraliere (12 piese), Compania 1 antiaeriană, Compania de Transmisiuni, Batalionul de Pionieri Moto, Plutonul de Circulaţie, Plutonul de Poliţie, Regimentul 4 vânători moto (2 batalioane), Regimentul 1 artilerie moto (un divizion tunuri, 12 X 75 mm, un divizion obuziere, 12 X 100 mm şi un divizion tunuri lungi, 12 X 105 mm), Regimentul 1 Care de Luptă (126 tancuri R 2 în 2 batalioane), Grupul de Servicii (Grupul aprovizionare muniţii, Grupul aprovizionare subzistenţe, Compania de autocamioane 101, Ambulanţa Moto 101, Secţia autosanitare 101, Detaşamentul Ateliere şi Carburanţi).

Operaţiunile militare au început pe 22 iunie 1941, dar ofensiva peste Prut a avut loc zece zile mai târziu, pe 2 iulie 1941. Divizia 1 Blindată, a trecut Prutul la 3 iulie prin capul de pod ştefăneşti (70 km nord-vest de Iaşi), şi a acţionat, în cooperare cu Corpul 11 armată german şi Corpul de cavalerie român, în direcţia Moghilev. Apoi, în cooperare cu diviziile 22 şi 76 infanterie germane, a contribuit la obţinerea victoriei de la Brânzeşti (4 iulie), participând la luptele de urmărire a trupelor sovietice care se retrăgeau. După ce a ajuns la Nistru pe 8 iulie 1941, Divizia 1 Blindată a acţionat spre Soroca urmărind Divizia 176 puşcaşi sovietică, apoi spre Bălţi. La Bălţi, Divizia 1 Blindată a trecut pe 12 iulie în subordinea Corpului 54 armată german şi, împreună cu acesta, a venit în sprijinul Armatei 4 române. Ele au atacat din flanc puternica defensivă sovietică din masivul Corneşti reuşind ca în scurt timp să o disloce.

Pe 16 iulie 1941 unităţile Diviziei 1 Blindată au pătruns prin lupte în Chişinău. În zilele următoare, divizia a continuat, purtând lupte înverşunate, să urmărească diviziile 90 şi 95 puşcaşi sovietice care se retrăgeau spre Tighina. După forţarea Nistrului, Grupul de armate general Antonescu a fost desfiinţat, iar trupele componente redistribuite. Armata 3 română (Corpul de Munte şi Corpul de Cavalerie) împreună cu Armata 11 germană au intrat în compunerea Grupului de armate german mareşal Rundstedt. Divizia 1 Blindată a fost subordonată Armatei 4 române care a primit misiunea să cucerească Odessa.

Divizia 1 Blindată a trecut Nistrul în noaptea de 5/6 august 1941 prin capul de pod de la Cârleni-Carantin. Până la 14 august, Divizia 1 Blindată, în cooperare cu Brigada 7 mixtă cavalerie, a înaintat purtând lupte susţinute, spre Odessa. După 14 august Divizia 1 Blindată nu a mai fost utilizată ca forţă de şoc, aşa cum se întâmplase în Basarabia, fiind puse la dispoziţia unor mari unităţi care au folosit în special tancurile în mici unităţi, ca sprijin în timpul atacurilor de infanterie. Această decizie a avut drept consecinţă diminuarea rapidă a capacităţii combative a diviziei. A participat la lichidarea rezistenţelor de pe litoralul Mării Negre (14-15 august), apoi, între 16-20 august, a participat în subordinea Corpului 3 armată, la primul atac împotriva Odessei. În aceste lupte, din cauza sprijinului necorespunzător cu infanterie, a pierdut jumătate din blindatele angajate în luptă.

La 19 august Divizia 1 Blindate mai avea în funcţiune doar 20 de tancuri la care se adăugau şi pierderile grele suferite de celelalte unităţi. Din această cauză, cu elementele ce mai păstraseră forţa combativă, la 20 august s-a creat Detaşamentul Motomecanizat colonel I. Eftimiu (câte un batalion de vânători moto şi unul de tancuri R-2, un divizion de obuziere cal. 100 mm, o baterie de tunuri lungi cal. 105 mm şi companii de pionieri, antitanc, antiaeriană cal. 20 mm, lângă care se mai găseau o baterie antiaeriană cal. 37 mm, un detaşament de transmisiuni şi 5 autosanitare). La 1 septembrie Regimentul 1 Care de Luptă a fost retras de pe front. Ca urmare, Detaşamentul Motomecanizat Eftimiu a primit în organică Regimentul 2 Care de Luptă şi un batalion din Regimentul 3 vânători moto. Restul Diviziei 1 Blindată a fost retras de pe front după 22 august 1941. Între 20-24 august, Detaşamentul Motomecanizat Eftimiu a acţionat, în subordinea Corpului 1 armată român, în zona localităţii Freudenthal (vest Odessa), iar între 26-31 august, în subordinea Corpului 11 armată român, participând la acţiunile de încercuire a Odessei. În aceste lupte, foarte înverşunate detaşamentul a avut 90 de oameni morţi şi răniţi şi 11 tancuri avariate sau distruse.

Începând cu 31 august 1941 Detaşamentul Motomecanizat Eftimiu în cooperare cu Divizia 7 cavalerie a participat cu mari pierderi în material, şi la următoarele 2 atacuri împotriva Odessei. Astfel, la 14 septembrie 1941 din cele 75 de tancuri R 35 mai rămăseseră în funcţiune doar 10 tancuri. Pe 17/23 septembrie 1941, în timpul celui de-al patrulea asalt, tancurile rămase în funcţiune au sprijinit acţiunile Diviziei de Gardă. La 27 septembrie Detaşamentul Motomecanizat Eftimiu a fost transformat, prin adăugare de noi unităţi, în Detaşamentul 1 Asalt (o companie de cercetare, un batalion de vânători moto, Batalionul 21 Asalt, un batalion armament special – antitanc, aruncătoare de flăcări, aruncătoare de mine - , Regimentul 1 artilerie moto, un batalion de tancuri – 12 tancuri R 2 şi 10 tancuri R 35 - şi o companie de artilerie cal. 25 mm).

Pe 16 octombrie 1941, Detaşamentul 1 Asalt, în cooperare cu Brigada 7 mixtă cavalerie, a atacat Odessa numărându-se printre primele unităţi care au pătruns în oraş. A fost desfiinţat de 24 octombrie 1941. În timpul luptelor din Basarabia şi de la Odessa, Divizia 1 Blindată a pierdut 162 oameni morţi, 575 răniţi, 43 dispăruţi şi 86 tancuri avariate sau distruse. Grupurile de cercetare blindate ale cavaleriei. În 1941 trei dintre brigăzile de cavalerie numerele 5, 6 şi 8, au fost reunite în Corpul de Cavalerie, comandat de generalul Mihail Racoviţă, parte componentă, alături de Corpul de munte, a Armatei 3 române, comandate de general Petre Dumitrescu. Celelalte 3 brigăzi de cavalerie, numerele 1, 7 şi 9, au fost puse la dispoziţia Armatei 4 române. Pe lângă regimentele călare, fiecare brigadă dispunea de un regiment de cavalerie purtată (moto) şi de către un grup de cercetare motomecanizat. Elementul blindat al grupului era format dintr-un escadron de tancuri R-1 (2 plutoane la brigăzile independente şi 3 plutoane la brigăzile din compunearea Corpului de Cavalerie). Brigăzile 1, 7 şi 9 cavalerie au participat, în compunerea Armatei 4 română, la asediul Odessei cooperând, de multe ori, cu unităţile Diviziei Blindate. Corpul de Cavalerie a acţionat întâi în Bucovina, până la atingerea aliniamentului Nistrului. Pe 17 iulie 1941 Armata 3 română a fost subordonată Armatei 11 germane.

Ca urmare, Corpul de Cavalerie a contribuit la forţarea Nistrului, nord-vest de Moghilev, şi la străpungerea „Liniei fortificate Stalin” (17-20 iulie), apoi a înaintat spre est participând la luptele din Ucraina şi la cele din nord-estul Mării Azov de la Balki, Vladimirovka, Ulianovka şi Akimovka, purtate pentru oprirea contraofensivei sovietice ce viza stoparea intrării trupelor germano-române în peninsula Crimeea. Escadroanele mecanizate ale brigăzilor de cavalerie au fost folosite de cele mai multe ori ca unităţi de intervenţie pentru întărirea dispozitivului de luptă ameninţat de adversari sau la urmărirea, în contact, a inamicului aflat în retragere. Au fost formate detaşamente compuse din regimente purtate şi unul sau mai multe escadroane mecanizate cum a fost Detaşamentul Motomecanizat colonel Radu Korne, comandantul Regimentului 6 roşiori purtat. Detaşamentul a participat, în cadrul Brigăzii Motorizate germane Ziegler, la primul atac împotriva Sevastopolului (17-26 decembrie 1941), la luptele împotriva capetelor de pod sovietice de la Kerci şi Feodosia (27 decembrie 1941-21 ianuarie 1942). În primăvara anului 1942, detaşamentul, inclus în componenţa Brigăzii Motomecanizate germane colonel Grodek, a avut o contribuţie hotărâtoare la luptele pentru recucerirea oraşului Kerci şi lichidarea capului de pod sovietic.

În lunile august-septembrie 1942, Corpul de cavalerie român (diviziile 5, 6 şi 9 cavalerie), subordonat Corpului 49 armată german, aflat la aripa dreaptă a Grupului de armate german „A” care acţiona în Caucaz, a fost angajat în luptele pentru cucerirea Kubanului. În cursul acestor operaţii unităţi din Corpul de Cavalerie au ocupat porturile Eisk (9 august) şi Primorsko-Ahtarsk (11 august), ambele la Marea Azov, localităţile Krasnoarmeiskaia (9 august) şi Slavianskaia (14 august), Varenikovskaia (18 august), portul Temriuk (24 august), cel mai important port de la Marea Azov şi Peninsula Taman (4 septembrie).

La 25 august 1942 Corpul de Cavalerie a cucerit portul Blaavicevskaia, la 31 august portul Anapa, iar pe 11 septembrie, în cooperare cu germanii, portul Novorosiisk, aflat pe coasta Mării Negre. Acesta era, după Sevastopol, ultimul port important dotat cu instalaţiile necesare, de aprovizionare şi reparaţii, al flotei sovietice din Marea Neagră. Tancurile cavaleriei au fost folosite în continuare pentru constituirea unor unităţi de urmărire sau de intervenţie împotriva rezistenţelor inamice. Aşa a fost Detaşamentul Motomecanizat căpitan Alexandru Frank (organizat de Divizia 5 cavalerie) care a acţionat între 6-14 august 1942. La 25 august a fost format Grupul Motomecanizat colonel Radu Korne, organizat de aceeaşi divizie, pentru cucerirea portului Anapa de la Marea Neagră.

 

Bibliografie (surse):

  1. Text preluat integral din cartea "Trupele blindate din Armata Română. 1919-1947” de Cornel I. Scafeş, Horia Vl.şerbănescu şi Ioan I. Scafeş, Ed. OSCAR PRINT, Bucureşti, 2005, pp. 12-17.

Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta coloniilor greceşti în nordul Mării Negre, 450 î.e.n., sursă: wikipedia.org
Harta coloniilor greceşti în nordul Mării Negre, 450 î.e.n., sursă: wikipedia.org
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md