Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Denumirea pietrelor în orfevrărie

Colier din cu granat
Broşă din aur şi argint cu coral
Colier din cu granatBroşă din aur şi argint cu coral
 
Dr. Liliana Condraticova  
Institutul Patrimoniului Cultural  

 

Denumirea pietrelor folosite în orfevrăria laică şi de cult

Pietrele şi mineralele şi-au primit denumirile încă din cele mai vechi timpuri, unele având o etimologie destul de complicată sau dată uitării. Odată cu evoluţia interesului faţă de pietre îşi fac apariţia variate denumiri ale mineralelor. Până la 1800 se cunoşteau cca 100 de specii mineralogice independente, deseori folosindu-se multe sinonime, care îngreunau studiul ştiinţific. În perioada 1820–1920, în fiecare 20 de ani apar aproape 185 de tipuri şi denumiri de minerale, iar în anii 1920-1939 – aprox. 256 minerale noi. Din mai bine de 15 000 de denumiri şi sinonime vechi întâlnite în literatura de specialitate până în secolul XX numai vreo 200 reprezintă denumiri specifice ale unor varietăţi mineralogice independente.

Denumirea comercială şi mineralogică a pietrelor preţioase

 Denumire comercialăDenumire mineralogică
 Adelaida-rubinPirop
 Acvamarin-crisolit
Beril măsliniu-verzui
 Acvamarin brazilianTopaz siniliu
 Acvamarin de Siam (Thailanda)Zircon albastru sau albastru-verzui
 Acvamarin sinteticSpinel sintetic de culoarea acvamarinului
 Alabanda-rubinAlmandin 
 Almandin-rubinSpinel roşu
 Ametist vienez
Spinel violet
 Ametist de litiuCunzit
 Ametist falsFluorină violetă
 Jad americanVezuvian verde
 Jadeit Transvaal Grosularia verde, hidrogrosularia
 Jad indian Aventurin
 Jad de PakistanVezuvian
 Jad oceanicCrisopraz
 Rubin americanPirop
 Rubin brazilianTopaz roz
 Rubin balais
Spinel roz-roşu
 Rubin de ArizonaPirop
 Rubin de BoemiaPirop sau cuarţ roz
 Rubin de CaliforniaPirop sau almandin roz-palid, roşu
 Rubin de CappaPirop 
 Rubin falsFluorină roz-roşie
 Rubin siberianTurmalin roşu
 Rubin de CeylonAlmandin
 Rubin-spinelSpinel roşu
 Rauhtopaz Cuarţ fumuriu
 Diamant de ArcanzasCuarţ-de-stâncă
 Diamant de BoemiaCuarţ-de-stâncă
 Diamant de MaramureşCuarţ-de-stâncă
 Diamant mexicanCuarţ-de-stâncă
 Diamant germanCuarţ-de-stâncă
 Diamant de SaxoniaTopaz incolor
 Diamant-similiImitaţie de sticlă
 Diamant de CeylonZircon incolor
 Granat sirianAlmandin
 Safir vienezTurmalin albastru
 Safir falsFluorină albastră
 Safir topazSafir galben
 Smarald de AfricaFluorină verde
 Smarald vienezCorindon verde
 Smarald de CappaPrenit verde
 Smarald de litiuHiddenit
 Smarald falsFluorină verde
 Smarald siberianTurmalin verde
 Smarald de UralDemantoid
 Crisolit de BoemiaMoldavit
 Crisolit de CappaPrenit verde
 Crisolit falsMoldavit
 Crisolit de SaxoniaTopaz galben cu nuanţă verde
 Crisolit siberianDemantoid
 Crisolit brazilianCrisoberil sau turmalin verde
 Cuarţ topazCitrin
 Opal de CeylonPiatra-lunii
 Ochi-de-pisică de CeylonAlmandin
 Lapis-lazuli elveţianJasp albastru
 Spinel de ArizonaGranat verde sau roşu
 Spinel candiPirop sau almandin
 Spinel-rubinSpinel roşu
Spinel-safir
Spinel albastru
 Topaz de BoemiaCitrin, ametist ars
 Topaz vienezSafir galben-palid
 Topaz indianCitrin, ametist ars
 Topaz auriuCitrin, ametist ars
 Topaz cuarţ, Topaz-palmiera, Baya-topazCitrin
 Topaz MadeiraCitrin, ametist ars
 Topaz Salamanca, Topaz Sierra, Topaz Rio GrandeCitrin
 Topaz siberianTopaz siniliu
 Turcoază vieneză   
Produsul prelucrării termice a acidului fosforic cu malachită

* В. Усенко, Ювелирные изделия и самоцветы, Одесса, 1998, c. 117-118.

Denumirile acordate mineralelor în funcţie de compoziţia chimică sau proprietăţile fizice sunt mult mai raţionale şi eficiente, decât cele acordate, conform mineralogului din sec. al XVIII-lea Avraam G. Werner (1750–1817), în cinstea unor personalităţi ilustre, evenimente istorice etc. În acest mod apar denumiri cu semnificaţie geografică sau personală, dar care nu acordă nici o informaţie despre piatra respectivă. În 1896 îşi face apariţia un studiu destul de amplu privind denumirile şi originea mineralelor preţioase sub redacţia lui Albert H. Chester, A Dictionary of the Names of Minerals. De atunci denumirile mineralelor au suferit schimbări esenţiale, următorul studiu important în acest domeniu aparţinând lui Michael Fleisher, Glossary of Mineral Species (1975).

 

Denumirile mineralelor şi varietăţilor utilizate în arta giuvaiergeriei

Agricolit: 
denumit în cinstea mineralogului german Georgius Agricola (1494–1555),  părintele  mineralogiei, lucrări fundamentale De Natura Fossilium, 1545 şi De Re Metallica, 1556;
Torbernit: denumit în cinstea chimistului şi mineralogului suedez Torbern Olof Bergman (1735–1784), a pus baza chimiei mineralogice, studiind mineralele după componenţa chimică;
Romeit:în cinstea cristalografului francez Jean-Baptiste Rome-Delisle (1736–1770), studiul său Essai de cristallographie (1772) este renumit prin fundamentarea ştiinţifică a cristalografiei ca ştiinţă independentă;
Haüyin:denumit în cinstea cristalografului şi mineralogului francez René-Just Haüy (1743–1822), fondatorul ştiinţei cristalografice. A publicat trei volume de Traité de cristallographie în 1822 şi la 1801, cinci volume de Traité de minéralogie;
Ganit:
în cinstea chimistului şi mineralogului suedez Johan Gottlieb Gahn (1745–1818), cunoscut prin analiza minerală şi folosirea metodei termice pentru aprecierea mineralelor;
Wernerit:sinonimul scapolitului. Mineralogul şi geologul german A. Werner a separat, din punct de vedere ştiinţific, mineralogia de geologie, a propus metoda denumirii mineralelor în cinstea unor personalităţi, este autorul unui studiu fundamental: Von den ausserlichen Kennzeichen der Fossilien (1774);
Smithsonit:James Smithson (1765–1829), chimist şi mineralog englez, a studiat ceolitele, nu a fost niciodată în S.U.A., dar a lăsat moştenire toată averea sa pentru fondarea Institutului Smithson în 1846 (în caz dacă moştenitorul său nu va avea copii);
Wollastonit:chimistul şi fizicianul englez William Hyde Wollaston (1766–1828), creatorul goniometrului pentru măsurarea unghiurilor cristalografice, a instituit medalia „Wollaston” pentru realizări în domeniul mineralogiei;
Biotit:fizicianul francez Jean-Baptiste Biot (1774–1862), care a studiat proprietăţile magnetice şi optice ale mineralelor;
Cordierit:
geologul şi inginerul francez Pierre-Louis Cordier (1777–1861), elevul lui Haüy, a contribuit la îmbogăţirea colecţiei Muzeului de Istorie Naturală din Paris;
Davyn:chimistul englez Humphry Davy (1778–1829) a demonstrat că diamantul este carbon;
Silimanit:chimistul şi geologul american Benjamin Silliman (1779–1864) a predat primele lecţii de mineralogie şi geologie în 1813;
Kunzit:varietate de spodumen, denumit în cinstea specialistului în pietre preţioase şi mineralogului George Frederick Kunz (1856–1932), consultant la Tiffany and Company din 1879, a publicat multe studii despre pietrele preţioase, lucrarea fundamentală apare la 1890: Gems and Precious Stones of North America.

Ştiinţa mineralogică cunoaşte numeroase denumiri acordate mineralelor după locul de descoperire: aragonit: regiunea Aragon din Spania; ardealit, denumirea veche a Transilvaniei, unde a fost descoperit mineralul; rutenit: Rutenia, denumirea veche latină a Rusiei; sogdianit: Sogdiana, denumirea unei regiuni vechi care ocupa o bună parte din Uzbekistanul de azi.

Unele din cele mai interesante denumiri provin de la termeni botanici, culori ale mineralelor, nume de fiinţe mitologice, derivate de la diferiţi termeni greceşti, de exemplu: hiacint, denumirea greacă a unei flori din familia crinilor cu culoare roşie-aurie specifică; granat, denumit după sâmburii copacului de granat; grossular, de la latinescul grossularium – agriş, deoarece are o culoare caracteristică verde-deschis; lapis-lazuli, de la grecescul malva, denumit pentru culoarea verde asemănătoare frunzelor malvei; paladiu, asteroidul Palada, descoperit simultan, denumirea derivă de la zeiţa greacă Atena Palada; mercur, în cinstea zeului roman Mercuriu, fiul lui Jupiter şi Maia, zeul comerţului, al călătorilor şi tâlharilor; egirina, denumit după numele zeului scandinav al mării Aegirine, deoarece pentru prima dată mineralul este găsit în Norvegia; acantit, ghimpe; acmit, ascuţit; axinit, topor; diopsid, specie dublă; microlit, din cauza descoperirii pentru prima dată a unui cristal foarte mic de acest minereu; scapolit, pentru forma tabelară a cristalelor; epidot, pentru baza prismei rombice fiind de două ori mai mare decât baza opusă; aventurin întâmplare; augit luciu; agat după r. Ahates, posibil actuala Carabi sau Canitello de pe ins. Sicilia; adularia după masivul Adula din Alpi, unde era iniţial greşit inclusă regiunea Saint-Gottard; azurit, din persană înseamnă albastru; acvamarin - apă de mare; albit - alb; almandin, după regiunea Alabanda din Asia Mică, unde în Antichitate şlefuiau şi faţetau pietrele de granat; amalgam - aliaj de argint şi mercur, din latină malakos moale; turcoaza, din franceză turquoise, primele pietre fiind aduse din Persia prin Turcia; borax, din persană burax şi arabă burac, denumiri vechi; marcasit, termen derivat din arabă sau mauritană, se utilizează pentru pirită; cupru derivă de la termenul latin cuprum, care la rândul său provine de la grecescul kipr, după locul geografic de descoperire, ins. Cipru; emeri (abraziv), fr. émeri, ital. smeriglio, gr. smiris sau miron pastă, cremă; onix - unghie; platina derivă din span. plata – argint; rodiu de la grecescul rosa – trandafir; argint, în engleza veche se scria eolfer, engl. cont. silver, în olandeză zilver, germană silber.

Mineralogii au convenit că fiecare denumire trebuie să posede terminaţia -ite, astfel după 1923 au apărut 43 de minerale cu această terminaţie. În genere, pentru minerale sunt caracteristice terminaţiile: -ine, -ass, -ime, -ole. Din aceste considerente, denumirea unui nou mineral este foarte dificilă.
* Р. Митчелл, Названия минералов: что они означают? Mосква, 1981.

Lucrarea lui H. Strunz, Mineralogishe Tabellen (1970), este valoroasă prin informaţii vaste despre renumiţi savanţi, mineralogi sau bijutieri în cinstea cărora au fost denumite majoritatea mineralelor studiate. În 1959 Asociaţia Mineralogică Internaţională a instituit o comisie specială care a analizat noile denumiri, sinonimele şi utilizarea lor practică. În pofida criticii aspre a metodei lui A. Werner, denumirile personale au rămas în literatura de specialitate şi sunt folosite şi actualmente, fiind destul de comode. Multe denumiri acordate în cinstea unei personalităţi nu-şi găsesc utilizare sau varietatea mineralogică nu a fost acceptată, ştiinţa gemologică trebuie să păstreze pentru posteritate numele reprezentanţilor săi iluştri care încă nu au fost menţionaţi, precum Theofrast (372–287 î.Hr.), Avicenna (980–1037), al-Biruni (973–1048) sau Albert Magnus (1193–1280).

Cercei din aur cu perle
Cercei din aur cu corindon
Cercei din aur cu perle
Cercei din aur cu corindon

 

Denumirile vechi şi contemporane ale gemelor (pietre istorice şi biblice)

Tora sec. IX î.Hr.

Noul
Test- a
ment

Biblia a.250
î.Hr.

Biblia Latină a.400 d.Hr.
Epifa-nius
Sec.IV d.Hr.

Biblia Engle-ză
1611
  
Biblia
Rusă
1873 

CIBJO 
Odem rubin
sardion 
sardion
sardion sard sardii
carneol 

Pitda, Piteda    

topaz
topazios
topaz
paznoi topaz
topazii
topaz
Bere-ket   
smarald 
smaragd- os
smarald
smaragd smarald smaragd smarald
Nofek 
diamant
andrax carbuncul 
anfrax 
carbuncul antrax
granat
Şappir, Safir
safir sapheirossafir
safir safirsafirlapisla- zuli
Iaşfe, Iaşfă
jasp
iaspis
iaspis iaspis
iaspis 
iaspis
jasp
Leşem
girasol lighirion
lighur
ouacândlighur
lighiriizircon
Şebo
turcoaza
ahates
ahates  ohatis
agat agat
agat
Ahlamag
ametist amedistos
ametist
ameficasii
ametist ametistametist
Tarşiş
crisolit crisolitos
crisolit crusolif diamant crisolit crisolit
Şoham
beril berilion
beril viroulivi beril berilii beril
Iaholom
onix onihion onix onhion onix onix
onix
* Д. Ф. Кунц, Мистические свойства драгоценных камней, c. 342-343.

Deseori mineralele poartă numele unor colecţionari, precum varietatea roză a berilului morganitul, denumit în cinstea bancherului şi filantropului american John Pierpont Morgan (1837–1913), renumit prin colecţia personală de pietre preţioase. Există cazuri când mineralul este numit în cinstea unei personalităţi care nu are nimic comun cu mineralogia, dar a realizat extrem de mult pentru dezvoltarea societăţii, cum ar fi mineralul goethit, denumit în cinstea poetului şi filosofului german Johann Wolfgang von Goethe (1749–1832), sau uvarovit, denumit în cinstea contelui rus S. Uvarov.  

 

Bibliografie selectivă:

Andrei M., Karl H., Pietre preţioase, fine, ornamentale, perle, Bucureşti, 1999.
Kendalli L. P., Diamonds famous and fatal, The History, Mystery and Lore af the World’s Mast Precious Gem, London, 2001.
Smith H. G. F., Gemstones, London, 1972.
Ахметов C., Беседы о геммологии, Москва, 1989.
Барский В., „Принцы” и „нищие” в царстве минералов, Москва, 1988.
Бируни абу-Рейхан-Мухамед ибн-Ахмед, Собрание сведений для позна-ния драгоценностей или Минералогия, Москва, 1963.
Гюрих Г., Минеральное царство, Москва, 1904.
Киевленко Е. Я., Чупров В. И., Драмшева Е. Е., Декоративные коллекционные минералы, Москва, 1987.
Конников А., „К истории библейских названий минералов: „телячий глаз” в арамейских таргумах”, În: Ювелирное искусство и материальная культура, Санкт-Петербург, 2007.
Куликов Б., Буканов В., Словарь камней-самоцветов, Ленинград, 1982.
Кунц Д. Ф., Мистические свойства драгоценнык камней, Москва, 2004.
Митчелл Р. С., Название минералов. Что они означают? Москва, 1982.
Неверов О., „Минералогия” Плиния Старшего и ее проблематика, În: ЮииМК, 2003.
Пигулевская Н. П., Культура сирийцев в средние века, Москва, 1979.
Рид П. Дж., Геммологический словарь, Ленинград, 1986.
Ферсман А., Очерки по минералогии и геохимии. Москва, 1959.

* Imaginile anexate fac parte din colecţia Uzinei de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier” şi colecţii personale

Comentarii:

Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta cedărilor teritoriale ale României conform Păcii de la Paris (24 aprilie 1918 / 7 mai 1918), roşu către Austro-Ungaria, verde către Bulgaria, sursă: ro.wikipedia.org
Harta cedărilor teritoriale ale României conform Păcii de la Paris (24 aprilie 1918 / 7 mai 1918), roşu către Austro-Ungaria, verde către Bulgaria, sursă: ro.wikipedia.org
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md