Operaţiunea Sud, deportări (1949)

Deportările din Basarabia, staţionarea garniurii de tren	Deportări din Basarabia, copii închişi într-un vagon pentru vite

Autor: Ștefan Bolocan

La 6 iulie 1949 a avut loc cel de-al doilea val de deportări din Basarabia. După cele două războaie şi foametea din anii 1946-1947, deportarea din vara acelui an a avut cele mai tragice consecinţe asupra populaţiei băştinaşe. Urmează un şir de date statistice şi informaţii oficiale referitor la operaţiunea de deportare, care în actele oficiale a purtat denumirea conspirativă "Sud".

Decizii oficiale:

La nivel oficial, decizia deportării a fost luată de Consiliul de Miniştri al R.S.S. Moldovenești la 28 iunie 1949, şi a purtat denumirea "Cu privire la deportarea din R.S.S. Moldovenească a familiilor de chiaburi, a foştilor moşieri şi a marilor comercianţi".

Anterior, la 6 aprilie acelaşi an, Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. a luat o hotărîre prin care decidea: "... deportarea din R.S.S. Moldovenească a familiilor de chiaburi, foşti moşieri, mari comercianţi şi a complicilor ocupaţiei fasciste..." în număr de 11 280 de familii, în total 40 850 de oameni.

Hotărîrea de guvern din 28 iunie 1949 avea cinci puncte:

1. Confirmarea listelor de "chiburi, foşti moşieri şi a marilor comercianţi" ce trebuiau deportaţi (conform listelor provizorii, 11 342 de familii urmau a fi deportate).
2. Transmiterea listelor respective Ministerului Securităţii de Stat al R.S.S. Moldovenești, pentru a fi verificate datele. În caz că pe liste, figurau şi familii ai căror membri erau decoraţi cu medalii de stat ale U.R.S.S., sau şi-au satisfăcut serviciul militar în Armata Roşie, ele urmau a fi excluse din liste. Celelalte, urmau au fi deportate pe viaţă în regiuni îndepărtate ale U.R.S.S..
3. În punctul 3 se specifica că deportaţii aveau permisiunea de-aşi lua cu ei bunuri, după cum urmează: "valori, bani, îmbrăcăminte, încălţăminte, veselă şi alte obiecte casnice, inventar agricol, meşteşugăresc şi casnic, precum şi o rezervă de produse alimentare în volum total de 1 500 kg de fiecare familie".
4. Încredinţarea operaţiunii de ridicare a deportaţilor Ministerului Securităţii de Stat al R.S.S. Moldovenești.
5. Se propunea adoptarea unei hotărîri suplimentare, care ar fi stabilit ordinea de conficare şi folosire a averii deportaţilor.

Timpul operaţiunii:

Timpul în care urma să aibă loc operaţiunea a fost indicat încă prin hotărîrea din 6 aprilie 1949: ea trebuia să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02.00 şi să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20.00.

Resurse şi cadre utilizate în operaţiune:

Pentru operaţiune au fost pregătite:

• 30 de eşaloane (1 573 de vagoane pentru vite).
• 4 069 autovehicule (1 506 automobile din organizaţiile de transport locale şi 2 563 din unităţile militare din Odesa şi "Prikarpatie" (Subcarpaţi).
• trupe cu experienţă corespunzătoare, din R.S.S. Moldovenească sau din întreaga U.R.S.S., care participase şi la deportările din ţările Baltice din primăvara aceluiaşi an (9 633 de familii din Lituania, 10 000 de familii din Letonia şi 21 000 de oameni din Estonia). Şi anume:

• 484 de lucrători operativi ai Ministerului Securităţii de Stat al R.S.S. Moldovenești.
• 4 012 lucători operativi din alte republici ale U.R.S.S..
• 13 774 ofiţeri şi ostaşi ai Armatei Sovietice.
• 24 705 activişti ai organelor de partid.

Au fost formate două grupe de împuterniciţi ai Comitetului Central al Partidului Comunist:

1.   Şapte persoane, trimise în oraşele principale:

• Tereşenco P. - trimis la Bălți.
• Caşnicov F. - trimis la Soroca.
• Corneev N. - trimis la Chişinău.
• Cvasov G. - trimis la Cahul.
• Troian T. - trimis la Orhei.
• Ilinschii F. - trimis la Bender.
• Kozîrev A. - trimis la Rîbniţa. (Observăm că cei care au dirijat operaţiunea au fost doar alogeni).

2.   Un grup de 60 de împuterniciţi, trimişi în raioanele republicii.

Trebuie să precizăm faptul că operaţiunea a fost ţinută în secret pînă în ajunul zilei de 6 iulie. Despre ea nu au ştiut nici chiar secretarii organizaţiilor raionale de partid.

Istoriografia sovietică accentua faptul că la operaţiunea de deportare au participat un număr mare de săteni şi activişti de partid. În realitate, ei au fost adunaţi la sovietele raionale şi săteşti cu pretexte diferite, ca mai apoi să afle ce urmau să îndeplinească.

Conform deciziei din 28 iunie 1949, urmau să fie deportate 11 342 de familii. În cele din urmă, conform datelor prezentare de Ministerul Securităţii de Stat al R.S.S. Moldovenești, au luat calea Siberiei 11 293 de familii, după cum urmează:

• 7 628 familii de "chiaburi" (23 056 persoane, din care 6 854 bărbaţi, 8 986 femei şi 7 216 copii).
• 3 665 familii din restul categoriilor "duşmănoase": colaboratori cu autorităţile fasciste, membri ale fostelor partide burgheze, foşti gardişti albi sau membri ai sectelor ilegale (11 994 pesoane, din care 2 900 bărbaţi, 4 914 femei, 4 175 copii).

Iar conform listelor întocmite de Ministerul Securităţii de Stat al R.S.S. Moldovenești, urmau să fie deportate 12 860 de familii. În cele din urmă, 1 567 de familii nu au fost ridicate din motivele următoare:

• 274 de familii intraseră în colhozuri către ziua respectivă.
• 240 de familii aveau membri în Armata Sovietică.
• 35 de familii aveau membri cu distincții de stat ale U.R.S.S..
• 508 familii şi-au schimbat domiciliul pînă în ziua deportării.
• 105 familii s-au ascuns, pentru a nu fi deportate.

(va urma)

Sursă:

1. http://stefanbolocan.wordpress.com/2011/07/07/operatiunea-sud/
   

  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !