Prima pagină Noutăţi Hărţi Download Concurs Despre noi Contact
Primul site de Istorie
din
pînă în
Categorii
PageRank Checking Icon
Pe site au loc lucrari. Siteul poate functiona incorect. Ne cerem scuze pentru incomoditate.
Înapoi

Valeriu Gafencu, biografie (1921 - 1952)

Valeriu Gafencu, ultima fotografie înainte de arestare, an. 1941
Valeriu Gafencu, elev la Liceul Ion Creangă din orașul Bălți, Basarabia
Valeriu Gafencu, ultima fotografie înainte de arestare, an. 1941Valeriu Gafencu, elev la Liceul Ion Creangă din orașul Bălți, Basarabia

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți, Basarabia. Valeriu este unul din tinerii care au murit în închisorile regimului comunist din România, numit de Nicolae Steinhardt Sfîntul închisorilor.

Tatăl său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țării al Republicii Democratice Moldovenești, adunarea reprezentativă care a votat în 1918 Unirea fostei Basarabii țariste cu România. După ocuparea Basarabiei de către bolșevici, în iunie 1940, Vasile Gafencu a fost deportat în Siberia și a murit la scurt timp după aceea. Lui Valeriu îi revine așadar și sarcina de a se îngriji de restul familiei, mama și cele trei surori.

În toamna anului 1941, cînd a fost arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, Valeriu Gafencu avea vîrsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea al Facultății de Drept și Filosofie din Iași. Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarînd: "Este unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice". Pledoarie inutilă, fiindcă la acea perioadă dictatura antonesciană nu vedea cu ochi buni Mișcarea Legionară care prin activism naționalist-creștin lupta împotriva comunismului bolșevic ce amenința România.

Tînărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tîrgul Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin pușcăriile de la Aiud (întemnițat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941 - 1944) și de la Pitești.

Valeriu Gafencu împreună cu prietenii săi Crăescu și Ovidiu Creangă, Bălți, România, 1940, sursă:valeriugafencu.wordpress.com
Valeriu Gafencu (dreapta) împreună cu Romica Eutușanu (stînga) și cu un alt coleg de facultate, Iași, România, 1941
Valeriu Gafencu împreună cu prietenii săi Crăescu și Ovidiu Creangă, Bălți, România, 1940, sursă:valeriugafencu.wordpress.comValeriu Gafencu (dreapta) împreună cu Romica Eutușanu (stînga) și cu un alt coleg de facultate, Iași, România, 1941

Din cauza torturilor și regimului bestial din temnițele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tîrgul Ocna într-o stare atît de gravă încît supraviețuirea sa timp de doi ani poate fi considerată drept o minune.

Prețul rezistentei sale morale și spirituale în fața ighemonului comunist de la Pitețti a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. T.B.C.-ul pulmonar, osos și ganglinar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul său era însa, straniu, scăldat într-o lumină nepămînteană, asupra căreia depun marturie mulți din cei care au avut privilegiul de a-i fi în preajmă în ultima parte a vieții sale. Sufletul și mintea sa nu se despărțeau defel de rugăciune.

În ultimul an, hemoptizia (scuipa sînge) îl transformase într-o "epavă". La prima vedere, căci lumina sfințeniei trecea dincolo de bietul trup în suferință și îi atingea pe ceilalți deținuți. Cu această figură de sfînt - care nu poate fi explicată natural, întrucît se știe că boala care îl rodea aduce doar deprimare și schimonosire a chipului - a trecut la cele veșnice.

Cu numeroase plăgi tuberculoase pe trup Gafencu și-a așteptat moartea cu o seninătate care i-a înmuiat și pe gardienii-călăi. Trupul său se făcuse cu adevărat lăcaș al Duhului Sfînt. Pentru credința sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu să-și cunoască ziua morții.

Pe 2 februarie 1952, el și-a rugat camarazii să-i procure o lumînare și o camașă albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiași an. A mai cerut ca o cruciuliță (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, între orele 14.00 și 15.00, după momente de rugăciune incadescentă, Valeriu a rostit ultimile cuvinte: "Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul".

La targa unde a fost depus, spre a fi dus într-o groapă comună (a tuberculoșilor), au venit și s-au închinat, pe rînd, toți deținuții, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a-i lăsa să-și ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Și-a sacrificat, pentru Hristos și neam: tinerețea, profesia, familia, libertatea și viața.

" Între cei mai cunoscuți martori-martiri, care au suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualității creștine, stîlp al rezistenței spirituale românești din timpul opresiunii comuniste, considerăm a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU".

(IPS Bartolomeu Anania)

Revelaţia fericirii trăită de Valeriu în infernul închisorilor, este o lecţie din care noi, care trăim în libertate, să învăţăm că nu mai avem dreptul să ne plîngem de nimic cînd fericirea este la îndemîna oricui.

Sfaturile date prin scrisorile trimise celor trei surori mai mici şi mamei sale, Valeriu le împărtăşeşte cu drag tuturor oamenilor, pentru că a iubit pe toţi oamenii şi tot ce este creatură a lui Dumnezeu. Valeriu a dat deplină libertate, ca toate mărturisirile sale intime, să fie citite de toţi cei dragi lui, care sunt toţi oamenii. Deschiderea sufletului în faţa noastră, păcatele cu care s-a luptat toată viaţa un om care n-a săvîrşit păcate, ne obligă pe noi la un examen de conştiinţă foarte amănunţit, la ascultarea glasului cugetului nostru: "să trăim în adevăr, să ne smulgem din păcat, să sacrificăm totul pentru Hristos, pentru adevăr. Numai aşa ne putem mîntui, ne putem cîştiga fericirea".

Valeriu Gafencu în colonia de muncă, Galda de Jos, împreună cu mama sa, Elena Gafencu și cu Ion Ianolide (prietenul cel mai bun al lui Valeriu), sursă: valeriugafencu.wordpress.com
Valeriu Gafencu în colonia de muncă, Galda de Jos, împreună cu mama sa, Elena Gafencu și cu Ion Ianolide (prietenul cel mai bun al lui Valeriu), sursă: valeriugafencu.wordpress.com

Ce aproape de noi este fericirea! Noi cei ce trăim în libertate nu o vedem. Valeriu ne îndeamnă: "căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decît dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge".

Articol îngrijit de: Vlada Afteni

Bibliografie:

  1. secareanu.wordpress.com;
  2. sitadeasa.wordpress.com;
  3. valeriugafencu.ro;
  4. hotnews.ro;
  5. valeriugafencu.wordpress.com;
  6. ro.wikipedia.org.

Dacă doriţi să îmbunătăţiţi textul sau să adăugaţi imagini noi la acest articol transmiteţi varianta dvs pe istorialumii@gmail.com . Textul îmbunătăţit îl solicităm în format MS Word (.doc) sau Notepad (.txt). Important: indicaţi în mesaj denumirea articolului de redactat  Scrie-ne acum noi detalii pentru a îmbunătăţi acest articol !


Comentarii:

maria3

06.06.2013

Sfinte Valeriu roaga-te si pentru noi

Mari si multi Sfinti a ridicat Dumnezeu printre noi.
Sfantul parinte Arsenie Boca spunea sa ne rugam pentru cei ce ne prigonesc caci prin ei ne mantuim.Asa cum se ruga si Sfantul Valeriu.Cu ajutorul si prin exemplul lor avem speranta la maintuire toti,Dumnezeu ne asteapta pe toti si ne ajuta sa gasim calea ce duce la Cer.Caci Dumnezeu ne trimite in lume ca sfinti.Asa ne nastem toti,fara de pacate.Si chiar daca avem momente cand ne indepartam de Dumnezeu si cadem in marea aceasta de pacate ,MAicuta Sfanta ne imbratiseaza.Slavit sa fie Domnul Dumnezeul nostru ca ne trimite atatea Sfinti intre noi.Hristos a inviat.
Pentru a lăsa comentarii trebuie să fiţi înregistrat şi logat pe site Click Aici
Înapoi
Istoria.md
Hărţi
Harta vechii Iazigia, cîmpia panonică, sec. I d.Cr., sursă: Dragnea Mihai
Harta vechii Iazigia, cîmpia panonică, sec. I d.Cr., sursă: Dragnea Mihai
Toate Hărţile...
Download
Link-uri utile
Banner Suport Energo
Febian IT Realizarea site-urilor
Memoria.ro
Banner Radio Vocea Basarabiei
Banner Portalul basarabenilor din România
Copyright © 2009 - 2017 istoria.md